In continuarea seriei evenimentelor dedicate problematicii europene, Fundatia Europeana Titulescu a organizat astazi, impreuna cu Asociatia de Drept International şi Relatii Internationale si cu Asociatia Ambasadorilor si Diplomatilor de Cariera, o masa rotunda pentru a dezbate implicatiile Politicii interne si de Securitate Comuna a Uniunii Europene si modul de realizare al politicii externe al statelor membre, prin armonizare cu prevederile acesteia.

Evenimentele desfasurate in ultima vreme in vecinatatile Uniunii Europene, in Africa de Nord si in Orientul Mijlociu, au adus in atentia tuturor rolul UE in mentinerea securitatii globale si greutatea pozitiei acesteia pe scena mondiala.

Prin interventii pline de informatii utile, prin expunerea coerenta si foarte bine argumentata, ambasadorul Valeriu Tudor si Secretarul Executiv al Asociatiei de Drept International şi Relatii Internationale, ambasador Gheorghe Lupes, s-a generat interesul celor prezenti, membri ai corpului diplomatic, reprezentanti ai mediului universitar si academic si tineri cercetatori interesați de problematica europeana.

Daca in domenii precum comertul sau schimburile comerciale, competentele Uniunii Europene sunt clare, in domeniul politicii externe si de securitate comuna acestea nu sunt extrem de bine delimitate, adeseori deciziile sunt luate la nivel interguvernamental si dupa consultarile din cadrul institutiilor europene. Este esential de inteles, subliniaza ambasadorul Valeriu Tudor, ca „Uniunea Europeana, de la inceputul sau, a reusit sa imbine componenta politicii externe si de securitate astfel incat statele au realizat ca politica lor externa este strans legata de ansamblul tuturor activitatilor Uniunii Europene, aceasta fiind corelata cu politica de securitate”.

Politica Externa si de Securitate Comuna a Uniunii Europene contine un set de abordari privind directiile de actiune externa, relatiile cu ceilalti actori importanti si pozitia Uniunii in diverse dosare internationale. Insa aceasta politica este formulata in urma unor negocieri intre membrii Uniunii, iar fiecare dintre acestia vine cu propriile contributii, a aratat ambasadorul Gheorghe Lupes, deoarece politica lor externa este in continuare una independenta: „politica externa trebuie elaborata in cadrul laboratoarelor de diplomatie nationala deoarece fiecare stat membru vine cu propriul bagaj in cadrul negocierilor, iar acesta trebuie format in atelierele diplomatice proprii”.

Fiecare stat membru are oportunitatea de a-si exprima opinia in cadrul reuniunilor europene dedicate afacerilor externe, sau de a sustine un element important pentru politica sa externa, iar contributiile nationale pot fi astfel incluse in pozitiile si politicile adoptate in cadrul PESC.

Dezbaterea de astazi a ridicat cateva intrebari la care cei prezenti au expus puncte de vedere extrem de interesante: este oare incheiat procesul extinderii prerogativelor UE in domeniul PESC? S-a ajuns la o limita superioara/finala a acestui proces? In ce directii se mai pot extinde aceste prerogative? Se va crea Uniunea Statelor Europene, ca stat federal si subiect de drept international? In ce masura asigura UE coerenta actiunii sale externe si armonizarea actiunilor pe diferite dimensiuni (de exemplu, interesele economice legate de China vs politica UE in domeniul drepturilor omului)? Va continua UE politica sa de extindere si de vecinatate sau se va concentra prioritar asupra dificultatilor economice cu care se confrunta? Cum vor evolua rolul si locul fiecarei tari membre, care promoveaza si propriile interese, in definirea si aplicarea PESC?