Ambasadorul Gheorghe Tinca – invitatul FET la “Atelierele diplomaţiei”

În cadrul proiectului Atelierele diplomaţiei, Fundaţia Europeană Titulescu l-a avut ca invitat special pe dl. ambasador Gheorghe TINCA, în cadrul unui eveniment care s-a desfășurat joi, 9 octombrie 2014, la orele 16:30.

Fost ministru al apărării şi ambasador al României la Praga la momentul aderării ţării noastre la NATO, dl. ambasador Tinca a acceptat invitaţia FET de a împărtăşi publicului momente din activitatea sa de demnitar şi diplomat român.

Moderatorul interviului a fost Alexandru Lucinescu, realizator TVH (partener media al FET în acest proiect).

Evenimentul a avut loc la Casa Titulescu, din Şos. Kiseleff nr. 47, sector 1.

 

“D.D. Rujan: Tot ce-mi spuneţi mă face să mă întreb, cu naivitate, dacă dvs. credeţi în existenţa unei înţelegeri în Malta…

Gh. Tinca: Nu pot nici să infirm, nici să confirm existenţa acesti înţelegeri, dar cred că se impune să o luăm ca ipoteză de lucru şi să nu o scăpăm din vedere.

E corect să credem că înțelegeri ca cea de la Yalta vor mai exista, atât timp cât în lume vor fi popoare mai mari şi altele mai mici. Ele vor fi independent de voinţa noastră. Mereu ne gândim, aproape obsesiv, ce înseamnă aceste înţelegeri pentru noi şi aproape deloc nu judecăm ce am putea noi însemna pentru cei care cad la astfel de înţelegeri. Dacă am face efortul de a ne afirma nu prin teribilism, ci prin muncă serioasă, prin organizarea statului, prin credibilitatea şi calitatea a ceea ce facem, cred că am conta mai mult în lume. Vreau să spun că astfel de înţelegeri nu sunt o fatalitate. Efectele lor ar putea depinde foarte mult şi de noi. Vedeţi, demascăm şi înfierăm imoralitatea acestor înţelegeri, dar în acelaşi timp unii dintre noi – şi nu puţini! – nu obosesc în a slăbi statul, în a menţine haosul şi neîncrederea în forţele noastre, ceea ce este răul esenţial!

D.D. Rujan: Poţi trece însă peste voinţa celor mari?…

Gh. Tinca: Eu nu spun că putem trece peste voinţa lor, ci doar că avem o şansă să facem ca ei să ţină cont mai mult de noi. E o diferenţă. Iar în zona aceasta a Europei, România înseamnă ceva!

D.D. Rujan: Şi pe ce vă bazaţi?

Gh. Tinca: În niciun caz pe “ajutor”. Din păcate, cei mai mulţi dintre noi cred că “ajutor” înseamnă că cineva îmi dă o sumă de bani sau altceva dezinteresat, în virtutea unor presiuni morale sau pe baza unor relaţii personale. Eroare! Totul se bazează pe interes. Pe ce putem conta sunt nu atât resursele naturale, care nu ne lipsesc, nici cele umane sau poziţia geografică, cât mai ales capacitatea noastră de a învăţa repede. Vedeţi, nu contează prea mult dacă ai bani sau câţi ai, ci dacă ştii să-i faci! Esenţial pentru noi, cred eu, este să vrem să învăţăm şi să învăţăm ce trebuie! Decât să-mi dai câte un peşte, mai bine învaţă-mă cum să pescuiesc, spun chinezii, şi ştiu ei ce ştiu.

D.D. Rujan: dar mai are balta peşte?

Gh. Tinca: Dacă ne hotărâm greu, balta va fi a altora! De fapt, din ’64 noi tot ne străduim să prindem un tren. Acum este clar pentru cei mai mulţi că este ultimul tren, şi avem şansa de a ne fi agăţat, împreună cu alţii, pe scara unor vagoane. Ar trebui să împingem, să dăm din coate şi să ne punem serios mintea la contribuţie, pentru a obţine un loc pe platformă sau într-un compartiment  confortabil. De multe ori, reacţionăm numai când ne dau peste mâini şi vor să ne împingă jos. Alţii, văzându-ne, nu ştiu ce să creadă: ne-am învăţat cu frigul sau vrem să sărim la prima ocazie? Dar dacă sărim, unde  ne ducem?” (fragment dintr-un interviu acordat publicaţiei Vocea României, la 10 februarie 1996)