Un pod spre Rusia începe cu o potecă

Când președintele Bush a îndemnat România în 2007 să fie un pod spre Rusia, mulți nu au înțeles mesajul. După cum au evoluat evenimentele ce au urmat amurgului magic al apariției curcubeului pe cerul Bucureștilor ca semn al Înaltei ocrotiri, unii au tradus metafora Americii că ar trebui să fim un pod, sau chiar preș pe care să treacă alții în marșul extinderii spre Est. În acest moment, relația cu Rusia este practic înghețată și România apare fără nicio inițiativă în acest dosar, stând „cu capul la cutie” în așteptarea unor noi îndemnuri de la Casa Albă. Proiectul podului a fost îngropat de Băsescu, războinic de tinichea care a împins diplomația românească la rolul de servant bun doar să-i multiplice voturile diasporei. Ultima întâlnire a ministrului Corlățean la Moscova cu Lavrov, în 2013, apare ca o insulă într-un ocean de inacțiune. Pe fondul „Opțiunii zero” a autorităților, inițiativa Fundației Europene Titulescu de a organiza o conferință cu tema „Securitatea europeană și regională: Rusia și România –contribuții la consolidarea climatului de încredere în jurul Mării Negre” capătă dimensiunea unui eveniment. Comparația cu vizita lui Tillerson la Moscova, păstrând proporțiile și temperate de ironia analizei organizatorului, este de reținut, ca un punct de plecare al impresiilor ca participant la conferința de la Fundația Titulescu. După mult timp o prezență substanțială numeric și densă calitativ din partea Rusiei la o dezbatere găzduită de București de societatea civilă arată că relațiile por fi scoase din punctul mort, cu politica Ping-pong-ului. Diplomați de prim rang, profesori la mari centre de analiză politică din Moscova și Sankt-Petersburg au avut contribuții la conferință în echilibru cu analiști români de același calibru. Lipsa de cunoaștere, comunicarea otrăvită de informații virusate, pe fondul absenței dialogului politic, au condus la ,,era glaciară” de acum a relațiilor Rusia-România, sublinia un ambasador. Deficitul de analiză competentă conduce inerent la antagonism între conceptele strategice Europa și Eurasia, deși o comparare a strategiilor de securitate ale Rusiei și României relevă puncte de convergență și posibilități legale de colaborare. Evoluția Parteneriatului Estic și a Cooperării la Marea Neagră, constrângerile Convenției de la Montreaux, dezechilibrul de forțe militare din Marea Neagră, accentuat de anexarea Crimeei, au fost între subiectele analizate. Un profesor din Moscova considera că România este privită exclusiv prin prisma evoluțiilor din Republica Moldova, devenite astfel o lupă care deformează. Desigur și reciproca este la fel de adevărată, ceea ce impune cunoașterea directă și dialogul între noile generații de diplomați și politicieni. Pragmatismul poate asigura un trafic crescut pe „Podul lui Bush”, dar, momentan, nu avem inginerii-diplomați care să-i calculeze dimensiunea. Până la noi ordine, se încearcă deschiderea unei poteci.

Autor: Dan Constantin

Preluare: Jurnalul.ro