Două ore de desfătare despre istorie. Dar cui îi mai folosește?

Am asistat ieri la un formidabil duel al opiniilor între doi istorici. În colțul din stânga, fostul președinte al Academiei Române, istoricul Ioan Aurel Pop, iar în colțul opus un mai tânăr universitar ieșean, conferențiarul Gabriel Leancă. Organizatorul galei, Fundația Europeană Titulescu. În rol de arbitru, interesat doar de susținerea și promovarea diplomației românești, profesorul de drept internațional Adrian Năstase.

Miza confruntării, un document (analiză) din 1874, semnat anonim de un “fost diplomat” al vremurilor, care își punea întrebarea dacă Principatele Române au fost sau nu (concluzia lucrării e că nu) provincii ale Imperiului Otoman. Atenție la an, pentru că Războiul de independență doar ce urma să vină, ceea ce explică și camuflarea autorului.

Nu mi-a venit să cred cu câtă pasiune și cu câte informații și-au argumentat cei doi istorici punctele de vedere. Cu drept la replică și contra drept la replică. Totul la cel mai înalt nivel al respectului reciproc, bineînțeles. Am plecat de acolo răvășit de informația că, timp de 20 de ani, Oltenia a făcut parte din Imperiul Habsburgic și că otomanii ar fi vrut să o lase austriecilor, în locul Bucovinei. Cu atâția prieteni olteni, m-am amuzat închipuindu-mi cum ar fi sunat iutele lor perfect simplu în germana domoală.

Las gluma la o parte pentru că nu mai e loc de glume. În timp ce ii ascultam pe distinșii vorbitori, mă gândeam că nici eu și nici alții prezenți și captivati de subiect nu vom avea ocazia să valorificăm ceea ce aflăm. Eu totuși scriu, sperând că cineva va aprecia că în România crizelor de tot felul mai există preocupări pentru stabilirea adevărului istoric. Dacă nu știm cine am fost, e greu să știm cine vrem să fim! Și ca să știm, ar trebui să știm să citim. Din rapoartele recente, înțeleg că suntem din ce în ce mai puțini. Și în loc sa citim despre istorie, să nu ne mirăm dacă ajungem istorie!

Later edit – Am zis să nu-l menționez în postare, dar nu ar fi corect față de intervenția lui foarte apreciată de auditoriu. În calitate de elev al dlui Năstase și de prieten al foștilor otomani, a participat și Victor Ponta.