Casa Titulescu

DSCN3859

Din perspectivă arhitecturală și artistică, vila este impozantă, realizată în stil academist francez cu elemente Art Nouveau. Ca program de arhitectură, se încadrează în categoria palat urban, abordată într-o manieră particulară de către high-life-ul din România, la cumpăna veacurilor XIX și XX.

Compozițional, arhitectura Casei Titulescu este apropiată de fastuoasele locuințe proiectate de arhitectul Ion D. Berindey, în maniera stilurilor Louis XV și Louis XVI, în sinteză cu elemente Art Nouveau. Din acest punct de vedere, cea mai semnificativă componentă este loggia rezolvată ca o galerie generoasă orientată spre Șoseaua Kiseleff.

Lucrările de consolidare și de reamenajare au început în august 2001, în baza unei expertize și a unui proiect ce răspund atât exigențelor actuale de rezistență, cât și a celor impuse de statutul de monument istoric al edificiului.

DSCN3877

Fațada principală, puțin retrasă de la linia străzii, impune prin somptuozitatea amplei galerii, delimitată de o succesiune de coloane îngemănate cu capiteluri compozite de atmosferă 1900, similare cu cele de la palatul Micul Trianon, din Florești-Prahova.

Balustrada loggiei și scara de acces sunt realizate cu o elegantă feronerie decorativă în stil 1900.

Această latură domină prin elemente arhitecturale și ornamentația bogată: fronton subliniat cu denticuli, al cărui timpan poartă monograma proprietarului Nicolae Titulescu, înscrisă într-o amplă compoziție alegorică dominată de două figuri feminine și cornuri ale abundenței; coloane angajate și libere prevăzute cu capiteluri compozite; cornișă subliniată prin denticuli și atic ritmat de baluștri și panouri de zidărie.

Dificultatea lucrărilor de consolidare din anul 2001, extrem de minuțioase, a crecut considerabil prin faptul că a fost necesară o refacere totală a finisajelor, ornamentelor, interioare și exterioare.

La aceasta s-a adăugat faptul că tehnologiile utilizate au fost obligatoriu cele clasice, originale, iar constructorii au avut de realizat un volum mare de lucrări în perioada rece a anului.  Având în vedere aceste condiții severe, s-au luat măsuri deosebite de execuție pentru încadrarea într-un termen cât mai scurt, fără a afecta calitatea lucrărilor.

Trebuie remarcată, ca o condiție esențială pentru reușita lucrării, organizarea acesteia pe baza unui grafic riguror, urmărit ca înfăptuire pe zile, câteodată chiar ore, și aceasta pentru toate tipurile de lucrări, inclusiv restaurare de mobilier, ambianță, dotări. Credem că rezultatul obținut este în concordanță cu nivelul provocării pe care o reprezintă o asemenea lucrare, iar realizarea ei exprimă considerația pe care o avem cu toții pentru excepționalul om de stat – Nicolae Titulescu.

DSCN3868

Fațada dinspre curte este sobră, marcată prin traveea în rezalit a accesului principal; cornișa este bogat profilată iar intrarea este protejată de o marchiză de sticlă cu structură metalică.

DSCN3875

Demisolul este inclus în registrul soclului, fiind evidențiat prin bosaje și grilaje de fier forjat care protejează ferestrele.

După un efort susţinut de consolidare, reparaţie, restaurare, protecţie şi conservare, Casa Titulescu a fost inaugurată în 2002, moment care a coincis cu aniversarea a 120 de ani de la naşterea lui Nicolae Titulescu.

Stucatura, valoroasă prin execuția inițială și element important în decorația interioară mai ales la nivelul tavanelor, a primit culorile originale și foița de aur, identificate în urma decopertărilor succesive. Ornamentele îmbrăcate în foița de pe tavane constituie un rapel binevenit la detaliile aurite ale mobilierului franțuzesc, preponderent în spațiile de primire și protocol. Pentru mobilierul integral restaurat s-au respectat întocmai detaliile și cromatica inițiale.

Tapiseria d’Aubusson, într-o stare de degradare prea avansată pentru a permite recuperarea, a fost înlocuită cu materiale noi (tapiserie mecanică și mătase), realizate însă după modelele originale în ateliere înființate în 1878. Pentru perdele și draperii s-au folosit de asemenea materiale specifice epocii și în concordanță cromatică cu stucatura și mobilierul.

Încăperile de la parte și de la etaj, destinate fundației și cu funcțiunea de birouri, sala multimedia și cafeterie sunt dotate cu mobilier modern, funcțional, dar compatibil prin finisaj cu ambianța de început de secol 20. Câteva piese – măsuțele din zonele de relații cu publicul, două tapiserii mecanice de sfârșit de secol 19, provenind din casa lui Take Ionescu, perdele și draperii – fac trecerea între cele două epoci.

Același spațiu este deschis conferințelor, simpozioanelor sau pur și simplu studiului prin numeroasele facsimile și fotografii document existente – mărturii ale unui destin de excepție.

Referitor la etapele de construire ale clădirii investigațiile au condus la următoarele concluzii:

etapa post 1911 – ante 1912 reprezintă etapa cu valoarea semnificativă a clădirii, prin coerență, unitate stilistică și ansamblul elementelor referitoare la sistemul arhitectural, gradarea utilizării elementelor de decorație și calitatea realizării acestora;

etapa anilor ’60 – ’70 nesemnificativă chiar nocivă, care cuprinde o serie de intervenții ce au urmărit cu prioritate consolidarea clădirii, amenajarea spațiilor de la parter și de la subsol, schimbarea instalației de încălzire și înlocuirea tâmplăriei originale de la etaj (în încăperile de reprezentare și protocol) cu tâmplărie metalică cu rulou care modifică și împărțirea inițială a ochiurilor de la ferestre, precum și de la parter, în zona destinată bucătăriei. Toate aceste intervenții nu numai că nu reprezintă elemente de valoarea arhitecturală, dar sunt chiar nocive pentru aspectul clădirii, mai ales prin caracterul lor ireversibil.

(Descrierea clădirii aparţine dr. arh. Dan D. Ionescu, Institutul Național al Patrimoniului)

Scroll to Top