La 19 octombrie a.c., Fundația Europeană Titulescu a primit vizita Excelenței Sale, domnul Anas Radwan Albadawi, însărcinatul cu afaceri al Republicii Arabe Siriene la București, în cadrul unei întrevederi cu Adrian Năstase, președintele Fundației.
Întâlnirea a constituit un prilej pentru evocarea relațiilor româno-siriene, pentru un schimb de opinii asupra evoluțiilor recente din regiune, dar și pentru discutarea perspectivelor de dezvoltare a dialogului bilateral.
Legăturile dintre spațiul românesc și cel sirian au o istorie mult mai veche decât relațiile diplomatice moderne. Unele dintre cele mai timpurii contacte pot fi plasate încă în Antichitate, odată cu prezența în Dacia romană a unor militari proveniți din Palmyra și din alte regiuni ale Siriei de astăzi. În Evul Mediu, schimburile comerciale dintre porturile dunărene și marile centre urbane ale Levantului, precum Alep și Damasc, au contribuit la apropierea acestor două spații.
Un moment aparte îl constituie începutul secolului al XVIII-lea, când domnitorul Constantin Brâncoveanu a sprijinit comunitatea creștină din Alep prin trimiterea unei tiparnițe cu litere arabe. În secolul al XIX-lea, interesul pentru Siria era deja prezent și în presa românească, „Albina românească” publicând, în 1840, ample impresii de călătorie despre această regiune, aflată atunci în Imperiul Otoman.
Relațiile instituționale moderne s-au conturat înainte de stabilirea formală a relațiilor diplomatice. Un consulat onorific românesc a funcționat la Alep, între 1925 și 1940, contribuind la dezvoltarea schimburilor comerciale, în special prin portul Constanța, precum și la consolidarea prezenței diplomatice și culturale românești în regiune.
Relațiile diplomatice dintre România și Siria au fost stabilite oficial la 9 august 1955. Ambasada României la Damasc a fost deschisă în 1961, iar Ambasada Siriei la București în 1965. Dimensiunea diplomatică a fost dublată, încă de la început, de cea economică. În ianuarie 1956, a fost semnat primul acord comercial bilateral, prin care România acorda Siriei un credit de 300.000 de dolari în mărfuri, printre care utilaje, tractoare, instalații de foraj, produse chimice și hârtie.
În deceniile următoare, raporturile dintre cele două state s-au diversificat și au inclus cooperarea economică, educațională, culturală și tehnică. Un rol important l-au avut comunitățile formate în jurul acestei cooperări: cetățeni sirieni care au studiat în România, cetățeni români care au trăit și au lucrat în Siria, precum și comunitatea siriană stabilită în România. Aceste legături umane au constituit una dintre cele mai stabile componente ale relației bilaterale.
După 1989, relațiile dintre România și Siria au cunoscut perioade de intensitate diferită, fără a fi însă întrerupte. Contactele politice și diplomatice au continuat, iar menținerea canalelor de comunicare a căpătat o semnificație aparte după izbucnirea conflictului sirian în 2011.
Importanța acestei continuități a fost remarcată și la nivel internațional. În 2015, ambasadorul Statelor Unite la NATO, Douglas Lute, sublinia că România putea avea un rol util în identificarea unor soluții politice pentru Siria, tocmai datorită relațiilor diplomatice menținute cu Damascul. Doi ani mai târziu, în 2017, ambasadorul Siriei la București, Walid Othman, a evidențiat, la rândul său, continuitatea prezenței diplomatice românești în Siria și importanța menținerii relațiilor dintre cele două state.
Privită în această perspectivă, relația româno-siriană depășește dimensiunea strict politică sau economică. Vechimea contactelor, experiența cooperării bilaterale și existența unor legături culturale și umane consistente constituie un capital care poate fi valorificat și în prezent.
În contextul transformărilor profunde prin care trece Siria, perspectivele reconstrucției și ale relansării cooperării economice și instituționale oferă noi teme de dialog. Experiența României în domenii precum educația, infrastructura, agricultura, medicina și formarea profesională poate constitui o bază pentru dezvoltarea unor proiecte de interes comun.
Întrevederea de la Fundația Europeană Titulescu s-a înscris, astfel, într-o tradiție mai largă a dialogului româno-sirian și a confirmat utilitatea păstrării contactelor diplomatice, academice și culturale într-un moment în care Orientul Mijlociu traversează transformări importante. Prin asemenea întâlniri, Fundația Europeană Titulescu își continuă preocuparea pentru promovarea dialogului internațional și pentru valorificarea tradițiilor diplomației românești în relațiile cu regiuni și state de interes strategic