Fundația Europeană Titulescu vă invită marți, 11 noiembrie 2025, începând cu ora 13.00, la lansarea volumului: Arta de a conduce. Discursuri politice 2000-2013. Autor: Adrian Năstase.
Invitati speciali:
Sorin GRINDEANU
Florin ABRAHAM
Dan CONSTANTIN
Dan ANDRONIC
Evenimentul se va desfășura la Restaurantul Diplomat (în incinta Clubului Diplomatic), Șoseaua București-Ploiești nr. 2B, București.
Sponsorii FET: Biofarm S.A., Grampet Group, Grup Primacons.
„Cartea care reunește discursurile politice ale lui Adrian Năstase în perioada 2000-2013 a apărut, iar eu am avut privilegiul de a fi nu numai editorul ei, dar și cel care a fost invitat să scrie prefața. O să încerc să vă spun cum am citit-o.
„Arta de a conduce” se citește ușor doar dacă rămâi la suprafață. Eu am privit-o prin lupa memoriei unui martor al tranziției, care l-a cunoscut pe Adrian Năstase din anii ’90 și i-a văzut campania din 2004 din interior. Cartea e, de fapt, un atelier despre cum se naște, se erodează și, uneori, se salvează leadershipul. O să vedeți că autorul nu idealizează scena publică: arată amestecul real de generozitate, interese, cinism și trădare și mută accentul de pe spectacol pe meșteșug.
Miezul volumului este demontarea a trei confuzii istorice. Întâi, a conduce nu înseamnă a administra: administratorul păstrează ordinea, liderul decide ce ordine merită creată. Apoi, puterea(dată de funcție) nu e autoritate, fiind acordată de ceilalți prin încredere – sau frică, dacă ești slab. În fine, popularitatea trecătoare nu ține loc de legitimitate, care se câștigă în timp, prin rezultate și consecvență. Concluzia sănătoasă: popularitatea e bonus, scopul e impactul.
Cartea propune un dublu inventar al conducerii: instrumente tangibile, proceduri, organigrame, bugete, indicatori și capital intangibil, credibilitate, rețele, reputație, calmul care liniștește o sală în criză. Din combinarea lor rezultă o „triadă” discretă a reușitei: rezultate (judecata finală), reputație (motorul mobilizării) și ritual (ritmul pe care liderul îl imprimă: cum începe, cum închide, cum ascultă, cum decide). Ritmul creează cultură, iar cultura mănâncă strategiile pe pâine.
Un alt lucru pe care l-am înțeles este sincronizarea deciziei cu vremurile. Decizia bună, dacă vine prea devreme, e respinsă; dacă vine prea târziu, e inutilă. De aici ideea celor trei ceasuri care trebuie sincronizate: al instituției, al publicului, al interiorului moral. Când bat la unison, pare „noroc”; când nu, apar scuze docte despre context. Lecția: fii atașat de scop, nu de plan.
Dincolo de filozofie, volumul oferă o tehnică simplă, aplicabilă: Define – Decide – Deliver – Debrief.
Define: numești corect problema și criteriile de reușită. Decide: pui pe masă opțiuni reale, criterii explicite (risc, cost, timp, reputație) și un avocat al diavolului. Deliver: clarifici responsabilități, termene, repere intermediare. Debrief: transformi în reflex instituțional învățăturile venite din victorie sau eșec. Cele mai multe organizații nu cad la „Decide”, ci se împiedică la „Deliver” și uită complet „Debrief”.
Cartea respinge și mitul liderului-erou solitar. Fără echipă nu există conducere. Amestecul sănătos include strategul, operatorul, gardianul și acel opozant loial care are curajul să spună „nu” când toți aplaudă. Lipsa lui se plătește scump.
Într-o eră a zgomotului, conducerea este și managementul narațiunii. O decizie bună prost explicată devine rău public; una dificilă bine explicată poate cumpăra timp și răbdare. Nu e „spin”, ci transparență inteligentă: ce explici acum, ce explici după, ce nu poți explica și de ce. În paralel, cartea pune limite sănătoase puterii: există hazard, costuri, rezistențe legitime. Demisia și succesiunea sunt instrumente, nu înfrângeri.
„Arta de a conduce” a lui Adrian Năstase nu promite rețete, ci unelte. E o invitație la luciditate și disciplină: să aliniezi scopul, oamenii și timpul. Să clădești instituții care supraviețuiesc liderilor și lideri care-și asumă consecința deciziilor.
Restul nu ține de carte, ci de felul în care fiecare dintre noi își folosește puterea încredințată. (Dan Andronic)”