România la Consiliul Europei – trecut și perspective

Cu ocazia aniversării a 20 de ani de la aderarea României la Consiliul Europei, Fundaţia Europeană Titulescu (Centrul de Studii Strategice) a organizat luni, 7 octombrie 2013, orele 15:30, o dezbatere cu tema România la Consiliul Europei – trecut şi perspective. Dezbaterea a fost moderată de dl. Bogdan AURESCU, Secretar de Stat pentru afaceri strategice, MAE. Invitații speciali ai FET au fost dl. deputat Ionuţ STROE, preşedintele delegaţiei române la Adunarea parlamentară a Consiliului Europei, d-na Ludmila SFÎRLOAGĂ, preşedinta delegaţiei române la Congresul Puterilor Locale şi Regionale al Consiliului Europei, d-na Catrinel BRUMAR, Agentul guvernamental al României la CEDO şi dl. Gyorgy FRUNDA, consilier onorific pe probleme juridice, internaţionale şi de minorităţi al Primului Ministru al Guvernului României, fost preşedinte al delegaţiei parlamentare române la APCE. De asemenea, la eveniment a fost prezent și dl. Arsen MYKAYELYAN, atașat, care a prezentat mesajul E.S. d-lui Hamlet GASPARIAN, ambasadorul Armeniei la Bucureşti, ţară care deţine, în prezent, preşedinţia Comitetului de Miniştri al CE.

Programul manifestării a inclus şi o proiecţie de scurt-metraje privind istoricul şi activităţile Consiliului Europei în cei 64 de ani de existenţă. De asemenea, la palierul de la etaj al Casei Titulescu a fost amenajată o mică expoziţie foto cu momente din istoria relaţiilor dintre România şi Consiliul Europei.

În cadrul evenimentului, s-a desfășurat festivitatea de premiere a câștigătorilor concursului de eseuri cu tema Drepturile omului sunt și ale mele, lansat de FET. Textul lui Daniel Mândruţ a obținut marele premiu și este postat pe site-ul nostru. Alte trei texte semnate de Ana-Maria Anghelescu, Ionel Buliga şi Gabriel Martac au fost selectate de noi şi au primit diplomă de participare, alături de un volum editat de Fundația Titulescu.

 

 

2 thoughts on “România la Consiliul Europei – trecut și perspective”

  1. D. I. Gheorghe, 9 octombrie 2013
    Marcata definitoriu de prestatia, intr-un rol dublu – presedinte/moderator al intalnirii, respectiv main speaker al acesteia – a Domnului Bogdan Aurescu, Secretar de Stat la MAE, dezbaterea din 7 octombrie 2013 a reprezentat neindoielnic un beneficiu nu mai putin dual: pentru importantul, in termeni cantitativi si calitativi, auditoriu prezent, ca si pentru noua etapa din devenirea Fundatiei Europene Titulescu. Toate acestea nu mai putin pentru faptul ca amintita prestatie a diplomatului de calibrul domnului Bogdan Aurescu a fost una superba, memorabila ca substanta profesionala, dar si, in general, in plan intelectual,
    Probabil ca nici nu ar fi fost un cadru mai stimulator de marcare a momentului decat o institutie care poarta, prin titlu si misiunea declarata, atat numele lui Titulescu, cat şi cuvantul european(a). Un termen de destin pentru o Romanie europeana din totdeauna, dar, cu o revigorata determinare, dupa Decembrie 1989. In timp ce din varii directii ale relatiilor bilaterale, regionale si multilaterale ale Romaniei, se mai inregistrau, in prima parte a anilor 1990, semne de prudenta, daca nu de adevarata indoiala in ce priveste calea pe care romanii decisesera sa se inscrie, tocmai de la Consiliul European semnalele au fost diferite, de recunoastere si incurajare, ca si de consistenta si structurala contributie la edificarea noii Romanii.
    S-a ajuns atunci, ca si in anii care au urmat, la o simbiotica si sinergetica intalnire intre interese nationale vitale ale Romaniei, pe de o parte, si, pe de alta parte, menirea, sustinuta de potentialul efectiv, a respectivei organizatii regionale. Probabil ca aceeasi mantra – interese comune in asociere cu potentialul reciproc – decisiva pentru orice raport international modern, va functiona si in continuare intre cele doua parti, cu o Romanie concomitent beneficiar si furnizor pentru Consiliul European, dar si cu urmarirea atenta de catre diplomatii nostri, poate si cu implicarea lor nemijlocita, a definirii si constructiei noului ciclu de viata pe care va trebui sa intre Consiliul, in magma unui timp viitor ce se anunta fierbinte si plin de numeroase provocari.
    In narativul relatiilor demarate in urma cu doua decenii intre Romania si Consiliul European exista un aspect, poate punctual in timp, dar cu reverberatii politico-diplomatice de amplitudine, ce se impune a fi consemnat cu indreptatita accentuare acum. Este vorba de sustinerea de catre Consiliul European a initiativei Romaniei, ca membru ales (nepermanent) al Consiliul de Securitate al ONU in perioada 2004-2005. Ca regula, oricare dintre cele 10 state care acceda la Consiliu pentru doi ani, o durata practic efemera, asociata cu o ciclicitate de realegere deloc inscrisa in piatra, ambitioneaza sa-si marcheze respectiva trecere prin Consiliu prin inscrierea pe agenda dezbaterilor (desigur, cu acordul celorlalti 14 membri, incepand cu P5, membrii permanenti, dar si a unor alti actori relevanti, globali si regionali) a unei teme pe cat posibil de anvergura, raspunzand unor preocupari ale prezentului si viitorului. Toate acestea nu fara o finalitate specifica: adoptarea unei rezolutii a Consiliului de Securate in chestiunea in cauza, sponsorizata de statul in cauza, lucru la care nu se ajunge insa intotdeauna.
    Ei bine, tema propusa de echipa nostra diplomatica de la New York, achiesata de MAE si aprobata du guvern, s-a referit la cooperarea dintre Romania si organizatiile regionale in asigurarea pacii, securitatii si stabilitatii internationale. Tema s-a concretizat in Rezolutia 1631 (2005), propusa de Romania si adoptata in unanimitate de catre Consiliu. Aceasta dupa o intensa activitate de lobby diplomatic, in capitale si la New York, ca si in urma a doua ample dezbateri in plenul Consiliului de securitate, cu invitarea conducatorilor sau a reprezentantilor a numeroase organizatii regionale, practic de pe toate continentele. Dezbaterile au avut loc in cele doua luni in care Romania a avut sansa de a exercita presedintia Consiliului de Securitate, respectiv in iulie 2003, sub presedintia primului ministru al Romaniei de atunci, domnul Adrian nastase, respectiv in octombrie 2005, sub presedintia noului ministru de externe, domnul Mihai Razvan Ungureanu. La dezbaterea din octombrie 2005 s-a deplasat la New York Secretarul General de atunci al Consiliului European, domnul Terry Davis, al carui discurs a fost o convingatoare pledoarie in favoarea initiativei romanesti, vazuta ca o contributie efectiva la pacea, securitatea si stabilitatea internationala, si la care, conform rezolutiei avansate de Romania, Consiliul European era determinat sa actionaze in cooperare cu ONU.
    Esentiale sunt si cele doua elemente de premiera inregistrate atunci: a fost vorba de prima rezolutie a Consiliului de Securitate al ONU pe tema respectiva, dupa cum a fost vorba si de prima rezolutie pe care Romania a reusit sa o promoveze la Consiliul de Securitate, din toate participarile sale de pana atunci, ca membru ales (nepermanent) la acest organism cu o atat de mare greutate in economia demersurilor onusiene. Toate acestea au fost posibile si cu intelegerea si spiritul de cooperare de care a dat dovada si Consiliul European.
    Este de sperat ca acest element sa fie de bun augur atat pentru relatiile pe mai departe dintre Romania si Consiliul European, cat si pentru viitorul mandat al Romaniei la Consiliul de Securitate, cu sanse de a se realiza in jurul anului 2020. Este exact momentul cand noua generatie de diplomati romani va ajunge la maturitatea deplina, experienta capatata intre timp permitandu-le sa faca din noua participare o oportunitate de a promova cu intensitate interesele vitale ale Romaniei, prin conlucrarea cu ceilalti membri ai Consiliului, ca si cu alti jucatori internationali si regionali, inclusiv Consiliul European… al timpului.
    Dupa cum, sunt salutare in aceasta privinta preocuparile manifestate, in prezent, de catre MAE, in domeniul imbunatatirii si eficientizarii comunicarii diplomatice. Relevanta in acest sens, conform unui comunicat de presa al MAE, apare conferinta sustinuta recent, la Sibiu, de catre domnul secretar de Stat Bogdan Aurescu, cu tema Abilităţile oratorice – componentă esenţială în conturarea profilului diplomatului. Iata un paragraph care poate atrage in mod deosebit atentia: Are loc – aş spune că a avut deja loc – o tranziţie de la un limbaj diplomatic de tip clasic, aluziv pe alocuri, care exprima nuanţe ce nu puteau fi eventual spuse direct, la un limbaj direct, fără înflorituri sau dantelă diplomatică. Plus rolul interacțiunii diplomaților cu mass media, demers privit ca un efort în dublu sens de explicare a raţiunilor, poziţiilor, mandatului diplomatic, a obiectivelor urmărite, care, fiind de interes naţional prin definiţie, au nevoie să fie înţelese şi susţinute şi de către public.
    Or, dezbaterea din 7 octombrie 2013 de la Fundaţia Europeana Titulescu a dat cel putin sentimentul ca astfel de elemente sunt deja operationale pentru diplomatii romani. Avem aici inca o instant in care ne intalnim cu valoarea adaugata a intrarii Fundatiei intr-un nou ciclu de viata.

  2. Pingback: buy suboxone online

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Scroll to Top