În perioada 6 mai – 5 iunie 2015, Fundația Europeană Titulescu a organizat cursul cu tema Diplomația ”vizibilă” și diplomația ”invizibilă” – politică externă, servicii de informații și securitate națională.
Cursul a urmărit:
– dezvoltarea capacității de a opera cu conceptele și noțiunile fundamentale domeniului analizei politicii externe, diplomației și activităților de intelligence;
– abilitatea de a realiza analize ale evenimentelor importante din cadrul relațiilor internaționale contemporane;
– dobândirea de cunoștințe fundamentale referitoare la istoria serviciilor de informații, atât din România cât și din alte state;
– analizarea și interpretarea proceselor politice europene si internaționale;
– înțelegerea aprofundată a lumii globalizate și creșterea capacității de analiză în ceea ce privește mecanismul relațiilor internaționale în secolul XXI.
Cursul a fost structurat pe 12 prelegeri cu următoarele teme:
Cultura de diplomație și securitate – națiune, patrie, stat – lector: Alex Mihai STOENESCU
Relația diplomație – servicii de informații – lector: g-ral Ioan POPA
Tendințe în doctrinele de securitate post-moderne – lector: Alex ȘERBAN
Războiul invizibil din spatele Războiului Rece – câtă diplomație, cât intelligence? – lector: Lucian IVAN
Rolul serviciilor de intelligence în prăbușirea regimurilor comuniste din 1989. ”Adevăruri incomode” – lector: col. (r) Filip TEODORESCU
Studiu de caz: Cel de-al doilea război din Irak – diplomație, servicii de informații și decizii de politică externă – lector: prof.univ.dr. Adrian NĂSTASE
Scandalul PRISM și dezvăluirile lui Edward Snowden – ce efecte asupra relațiilor diplomatice internaționale? – lector: prof.dr. Adrian SEVERIN
Relațiile externe ale Patriarhiei Române – lector: dr.George GRIGORIȚĂ
Mass-media și rețelele de socializare – instrumente de propagandă și manipulare? – lector: prof.univ.dr. Vasile DÂNCU
Acorduri secrete între Marile Puteri cu impact asupra Românei – lector: g-ral Mihail E. IONESCU
Studiu de caz: Aderarea României la NATO – rolul structurilor de intelligence în negocierile internaționale – lector: prof.dr. Ioan Mircea PAȘCU
O nouă strategie de securitate națională pentru România – ce rol pentru diplomație și intelligence? – dr. Georgian POP
Prelegerile au avut loc la Casa Titulescu, din Șos. Kiseleff nr. 47, sector 1, București. Ele s-au desfășurat cu o frecvență de 3 zile/săptămână (luni, miercuri, vineri) între orele 17.00 – 19.00, cu excepția datei de luni, 1 iunie 2015. Taxa de participare – 1.000 lei (800 lei pentru studenți). Cursul s-a încheiat cu eliberarea unui certificat nominal de absolvire.
Va propun aprofundarea temelor de educatie si cultura de intelligence
Cu ganduri bune,
Tiberiu Tanase , PhD
Director stiintific,
Centrul de Excelenţă pentru Studii de Securitate Privată- Academia Naţională Bodyguard- din cadrul APAP
counseling , consulting –courses & training
History Intelligence Coordinator –Romanian Intelligence Review – https://www.sri.ro/fisiere/publicatii/Intelligence26__2014.pdf
Associate Resercher –Universitatea Creştină “Dimitrie Cantemir” / “Dimitrie Cantemir” Christian University
Facultatea de Istorie, Splaiul Unirii Nr. 176, Sector 4 / Faculty of History, 176, Splaiul Unirii, Sector 4 040042 Bucureşti 53 http://www.istorie.ucdc.ro;
istorie
istorie
Tel: 40723793825
Sau
(+40721241136) E-mail: tiberiu_tanase@yahoo.com
Multumesc pentru amabilitate,
dr Tanase Tiberiu
VĂ semnalam o noua si importanta apariţie editurială în sprijinul educaţiei şi culturii de securitate
BUȘTIUC FLORIN Minighid de pregătire și protecție contrainformativă factorul uman & organizţia , Editura semE, Bucureşti 2015
Majoritatea oamenilor pretind că ştiu ce este o informaţie.Cu toate acestea, nu s-a ajuns la o delimitare, la o precizare a conţinutului informaţiei, astfel încât ea să poată fi normată şi conceptualizată, deoarece conceptul prezintă o imagine mentală, un elaborat al gândirii care fi fixează un conţinut univoc, apt a fi înţeles, asimilat şi reprodus identic.
De lungul timpului au apărut tipuri de informaţii (tehnică, genetică, socio-umană, economică, etc.), fi ecare construit pe alte criterii şi acceptat doar pe domenii specializate ale vieţii sociale, iar problematica normării şi conceptualizării informaţiei a rămas, şi rămâne în continuare, deschisă şi în epoca globalizării şi în noua lume a reţelelor .
Astăzi, practica vieţii sociale confi rmă că o informaţie cere o altă mai nouă mai complexă care, la rândul ei, constituie premisa pentru o nouă informaţie. Percepţiile referitoare la aceasta poartă, de regulă, marca uneia sau alteia din dimensiunile sale specifi ce, generând, perpetuu, necesitatea altor teoretizări şi modele de abordare. În acelaşi timp, teoriile ştiinţifi ce şi încercările de a formula o defi niţie general acceptată sunt, de regulă, cu un pas în urma realităţii şi nu fac decât să constate că informaţia a ocupat deja un loc-cheie în societate, că a devenit o resursă fundamentală şi absolut vitală a vieţii, că oamenii o folosesc sau se folosesc de ea , în funcţie de interes şi necesităţi, ca resursă de putere, ca armă, ca marfă, şi cel mai important ca sursă a cunoaşterii.
Deşi ne afl ăm în mileniul III, în aşa-numita „societate informaţională”, oamenii trăiesc, în continuare, „paradoxul de a nu fi reuşit o def nire exactă tocmai a informaţiei”
În faţa evidenţelor pe care le oferă societatea informaţională, care se îndreaptă cu paşi rapizi către o societate supra-simbolică, orice cercetare (investigare) trebuie să pornească de la faptul că informaţia
a depăşit stadiul de simplu termen sau noţiune, aşa cum a circulat multă vreme. În momentul
de faţă, ea funcţionează, de facto, ca un concept (lat. conceptum), care semnifi că „cunoaşterea ”, întrucât cu ajutorul informaţiei omul concepe un lucru, gândeşte „despre ceva”, cugetă despre o realitate care, la rândul ei, gravitează în jurul informaţiei, şi prin puterea ei dezvoltă cunoaşterea . Conceptualizarea informaţiei impune ca investigarea să pornească de la premisa că aceasta nu ar fi ajuns să ocupe un rol-cheie în societate dacă nu ar fi avut loc revoluţia tehnico-ştiinţifi că a mijloacelor din mediul comunicării, unde ea apare şi se manifestă continuu.