Ieri, 16 martie, s-au implinit 136 de ani de la nasterea lui Nicolae Titulescu, cel care, in cartea sa testamentară,  „Politica externă a României” (republicată recent de Fundatia noastră) scria, in 1937: „Isi poate oare permite România luxul unei politici ostile fată de de marele ei Vecin, Rusia? Sunt convins că nu putem”. El explica astfel negocierile realizate in 1934 cu Litvinov pentru reluarea relatiilor diplomatice. Spunea el, in acelasi volum: „Din 1918 până in 1934, noi nu am avut niciun fel de relatii cu rusii. Eram ca niste oameni care trăiesc pe două planete diferite”.

Printr-o coincidentă extraordinară, tot ieri, 16 martie – m-am aflat la Moscova, cu un grup de experti si profesori români – o delegatie a Fundatiei Europene Titulescu – pentru a participa la o conferinta cu tema „Vecinătate și buna vecinătate în relatiile  internaționale cu privire specială la relațiile româno-ruse”. Invitatia de a organiza in comun această actiune a venit de la „Fondul Gorchakov pentru diplomatie publică” – un think tank creat in 2010 – si a fost urmarea unui seminar organizat de FET, la Bucuresti, anul trecut, pe tema securitătii la Marea Neagră.

Din delegația noastră au mai făcut parte  fostul ambasador al României la Moscova (2004-2005),  cosmonautul român – Dumitru Prunariu; directorul Institutului pentru  științe politice de apărare și istorie militară – Mihail Ionescu; secretarul general al FET, Florin Luca; directorul Centrului pentru politica externă și studii strategice  de la Universitatea din Craiova – Florin Pasatoiu și profesorul universitar Florin Rotaru (București, Stockholm).

Din delegatia Fondului Gorchakov au participat  la conferință  directorul Fondului „A. M Gorchakov” – Leonid Drachevski; directorul adjunct  al Institutului de Economie Mondială și Relații Internaționale „E. M. Primakov” – Nadejda Arbatova;   directorul de programe al clubului internațional „Valdai”, coordonatorul științific al Institutului European din cadrul Institutului de Stat de la Moscova pentru Relații Internaționale  – Oleg Barabanov; directorul Centrului pentru studii europene și internaționale – Timofei Bordaciov; directorul departamentului 4 european al ministerului rus al Afacerilor Externe – Aleksandr Boțan-Harchenko;  consilierul directorului executiv, fost ambasador  al Rusiei în România (1997-2002) – Valeryi Kenyiakin; ambasadorul   Rusiei în România (2011-2016) — Oleg Malginov.

Au fost prezenti si alti profesori, experti sau diplomati rusi. Intre ei il mentionez totusi pe istoricul Alexander Ciurilin, si el fost ambasador al Rusiei in România, in perioada 2006-2011.

Ideea de bază a acestei conferinte a fost aceea a necesitătii unui dialog la nivel academic pentru a explica ratiunile unor abordări, pozitii, temeri, stereotipuri  in cele două tari, pornind de la situatia nouă de după 1989, in care statutul militar si politic al României s-a schimbat iar Rusia a trecut prin numeroase transformări. Chiar dacă România a devenit membră a NATO si a UE, situatia noastra de vecininăte (chiar directă la Marea Neagră) ne obligă să comunicăm si să ne explicăm reciproc atitudini, pozitii, etc.  De altfel, aliatii nostri vizitează frecvent Moscova, la nivel de presedinti, premieri, ministri de externe. Iar firmele lor comerciale sunt prezente peste tot in Rusia. Desigur, respectând sanctiunile decise la Bruxelles sau la Washington.

Am avut plăcerea să-l reintâlnesc, ieri, si pe fostul ministru de externe Alexander Bessmertnykh iar gazdele mi-au organizat două alte intâlniri interesante – cu Igor Ivanov,fost ministru de externe, cel care a semnat Tratatul politic dintre România si Rusia, din 2003 (anul acesta se implinesc 15 ani de la semnarea acestui document ce consemnează regulile de bună vecinătate intre tările noastre), presedinte al RIAC (Consiliul rus pentru relatii internationale) si cu Alexander Grushko, recent numit adjunct al ministrului Lavrov, vechi diplomat, reintors după o lungă activiate la misiunea rusă de pe lângă sediul NATO din Bruxelles.

Discutiile au atins numeroase subiecte, pornind de la noul model al ordinii mondiale, de la situatia nouă in Marea Neagră, de la temele sensibile, cunoscute,  din relatiile bilaterale – privite din ambele unghiuri – de la alegerile prezidentiale de duminică,  sau „incidentele” de la Londra si efectele lor internationale (să mai lăsăm putin timp până le vom comenta…), de la componenta referitoare la apărare din discursul presedintelui Putin, din 1 martie a.c., etc.

Au fost mentionate si cele trei aniversări de anul acesta – 140 de ani de la stabilirea relatiilor diplomatice, Centenarul Marii Uniri in România (care trezeste mai putin entuziasm in Rusia) si cei 15 ani de la semnarea Tratatului politic bilateral.

Repet ceea ce am spus si după intrarea nostră in Nato si in UE: nu ne putem preface că la Est de noi este o pată albă. Istoria nu ne-a pus intotdeauna  impreună, geografia, da. Putem influenta viitorul pentru a sprijini oamenii de afaceri, oamenii de cultură, solutionând, gradual, cu inteligentă, rănile din trecut? Eu am crezut si cred in continuare că da.

Sper, de altfel, că după calmarea actualei situatii si evitarea intrării intr-un nou Război rece (care ar afecta in primul rand tarile din prima linie) să putem participa si direct la dialogul NATO-Rusia, UE-Rusia, nu doar să aflăm problemele de la alti membri ai aliantelor noastre care vizitează Moscova. Să ne intoarcem la o politica externă de promovare, in primul rând, a intereselor noastre nationale.

 

Via: adriannastase.ro