Duminica, 11 noiembrie 2018, s-au comemorat la Paris 100 de ani de la sfarsitul celui mai sangeros conflict pe care l-a avut umanitatea: Primul Razboi Mondial. Acest razboi a adus cateva momente cruciale in Istoria Umanitatii: sfarsitul imperiilor europene, aparitia Uniunii Sovietice si intrarea Statelor Unite in liga Marilor Puteri Globale. Dincolo de declaratiile pacifiste si geografia scaunelor ocupate la acest eveniment, liderii lumii doresc sa formalizeze ceea ce stim de ceva vreme: o lupta pentru pentru suprematia mondiala este in curs,  NIMIC din ceea consideram a fi pilonii pacii Europei din ultimii 70 ani nu mai este garantat, pericolul izbuncnirii celui de-al Treilea Razboi Mondial este mai mare ca oricand. Aceasta idee are multe argumente, iar grila de decriptare a lor se sprijina pe lectiile istoriei, dedesubturile ciclurilor economice lungi si situatia actuala a Planetei.

Istoria ne arata ca principala sursa a expansiunii economice hegemeonice sunt razboaiele. Intotdeauna, la scara istoriei, razboaiele au asigurat suprematia economica a unui stat sau a unei aliante si nu invers. Imperiul Roman, Sfantul Imperiu Roman de Neam German, Imperiul Britanic, Imperiul Francez, Rusia, China, Japonia, Statele Unite si-au asigurat mai intai hegemonia militara peste continente si dupa aceea au creat institutii si piete ce le-au permis sa-si asigure suprematia economica. In mod evident, la baza a existat intodeauna o masa critica de capital acumulat ce le-a permis finantarea si dezvoltarea unor armate performante. Pregatirile razboaielor si razboaiele in sine cresc foarte mult cererea de echipamente militare. Aceasta cerere stimuleaza productia, dar urgenta face ca guvernele sa fie putin atente cu echilibrul finantelor publice. Sfarsitul razboiului impune dupa aceea o reechilibrare macroeconomica si financiara generata de noul hegemon.

Foarte multi economisti, ca dealtfel majoritatea oamenilor, nu accepta sa priveasca efectele ciclurilor economice lungi, ce ne afecteaza pe toti. Oarecum ii inteleg… Putini sunt cei care doresc sa priveasca economia cu smerenia cuvenita si ideea ca oamenii, la nivel individual, dar si colectiv, sunt plimbati de valul istoriei precum frunzele de care se dezvlesc toamna copacii. Stiind ca economia nu este o stiinta exacta, multi experti o trateaza ca si cum ar fi. De aici si siguranta de sine si uneori aroganta… Studierea pe termen lung a evolutiei economiei, produsului intern brut, inflatiei, modificarilor structurale importante generate de evolutiile demografice, progreselor tehnologice sau bulversarilor politice, sociale si religioase ne obliga insa la o reflectie pe termen lung.

Plecand de la aceste elemente, o prima concluzie a unei astfel de reflectii arata ca exista o legatura intima intre evolutiile istorico-economice, nivelul de viata al unei societati si raporturile ce se definesc intre state, inclusiv razboaiele. Asa se pot identifica ciclurile hegemonice. Avand o durata de aproximativ 100-150 de ani, ciclurile hegemonice se identifica prin aparitia unei puteri dominante dupa o lunga perioada de razboaie (20-30 de ani) ce legitimeaza o noua ordine mondiala. Aceste razboaie apar in general intr-un context foarte precis: in absenta unui lider,  a unui „jandarm” capabil sa arbitreze si sa impuna o anumita „disciplina” in raporturile dintre state, situatia mondiala este aproape de haos. Profitand de acest vid de putere, natiunile cele mai dinamice se lanseaza intr-o lupta pentru leadership planetar. Natiunile ce ies victorioase din aceste razboaie isi impun suprematia in domeniile militar, economic si financiar. Dar, progresiv, ele intra dupa aceea in declin si slabiciunile lor incita poftele puterilor emergente ce le contesta autoritatea. Asa se intampla si in momentul de fata… Dupa ce si-au legitimat suprematia la scara planetara prin victoriile din cele doua razboaie mondiale si prabusirea sistemului comunist, Statele Unite domina de aproximativ un secol armatele, economia si finantele mondiale. Acum, nemaiputand practic mentine ordinea la scara planetara, americanii arata prin noua politica a lui Donald Trump o preferinta pentru o abordare „tranzactionala” a raporturilor dintre state, abandonandu-si o parte din rolul hegemonic si fortand diminuarea implicarii in institutii multilaterale pe care le-au construit sa le serveasca propriile interese si ordinea mondiala pe care au cladit-o in ultimul secol: ONU, Organizatia Internationala a Comertului sau NATO. Pe acest fond, mari puteri militare (precum Rusia) sau economice (precum China si, mai nou, Uniunea Europeana) contesta autoritatea americana si se inscriu in lupta pentru leadership planetar, fara a avea insa in acest moment toate atuurile pentru a intra intr-o competitie frontala cu Statele Unite. Competitia ramane deocamdata asimetrica si ea are o geometrie variabila ce ne aminteste de Razboiul de 30 de ani parafat prin Tratatul din Westphalia (1648): Statele Unite au declarat razboi comercial Chinei, Rusiei si, intr-o mai mica masura, Uniunii Europene… Uniunea Europeana, aliatul SUA, declara razboi comercial Rusiei si Chinei, la niveluri de magnitudine si geometrie variabile, in functie de interesele nationale ale fiecarui stat… Germania, Franta, Italia, Ungaria sau Cehia se arata mai deschise fata de Rusia, pentru ca interesele economice le-o impun… Statele din Estul Europei (Polonia, Romania, Tarile Baltice,…), foarte depedente din punct de vedere economic de Europa Occidentala se arata ostile Rusiei si mai apropiate din punct de vedere politic de Statele Unite, ce le asigura securitatea prin intermediul NATO si al tratatelor bilaterale. In paralel, China creeaza un grup de dialog 16+1 ce integreaza tari din Europa de Est si Sud-Est, majoritatea membre ale Uniunii Europene. In acest fel, pe fondul afisarii unei temeri de o eventuala invazie ruseasca, tarile Europei de Est se afla sub dominatie economica vest-europeana (in special germana si franceza), control militar american si intr-o totala ambiguitate politica… In Europa, totul va depinde de cat de intensa va fi disputa comerciala dintre principalii actori, dar si de modul in care se vor face si desface intelegerile dintre SUA, Uniunea Europeana, China si Rusia, fara a ignora rolul Marii Britanii (in cazul in care va parasi Uniunea Europeana) sau al Turciei, care ramane un actor notabil in regiune. Alte state vor avea un cuvant de spus la nivel regional: Japonia, India, Coreea de Sud sau Brazilia.

Inainte de inceperea Primului Raboi Mondial o mare parte din lume era marcata de fenomene apropiate de cele pe care le traim in momentul de fata: crestere economica accelerata, revolutii tehnologice si globalizare in crestere. La acea vreme toti expertii considerau ca un razboi de proportii ar fi atat de costisitor pentru umanitate, incat ar fi foarte greu de imaginat. Si totusi razboiul a izbuncnit… La fel este si astazi. Putini sunt cei care identifica gravitatea relatiilor internationale actuale, tot asa cum putini sunt cei care constientizeaza faptul ca un nou Razboi Mondial ne bate la usa

Cresterea economica, globalizarea si revolutiile tehnologice au creat noi centre de putere, ce aduc mari castigatori si mari perdanti. La scara planetara este din ce in ce mai multa lipsa de incredere, dreptul international a devenit un instrument util doar pentru cei care mai cred in el, iar natiunile par sa-si livreze voturile unor persoane autoritare, care le reconforteaza anxiozitatea si siguranta zilei de maine. Pe de alta parte, tarile occidentale incep sa imprumute de la tarile pe care le creditau odinioara, iar datoriile lor suverane sunt o mare sursa de ingrijorare.  Chiar daca foarte putina lume vorbeste despre acest lucru, o mare parte din explicatiile legate de conflictele economice actuale pleaca de aici, asa cum am aratat si intr-un articol publicat in „Ziarul Financiar” in data de 10 noiembrie 2016 (https://www.zf.ro/opinii/datoriile-suverane-ale-occidentului-cat-mai-poate-dura-finantarea-consumului-tarilor-occidentale-bogate-cu-banii-economisiti-de-populatia-din-tarile-in-curs-de-dezvoltare-sau-sarace-15937839 ).

Exista o legatura stransa intre ciclurile de crestere / descrestere economica, modul in care sunt tratate relatiile comerciale internationale si politicile economice ale unui stat. Tarile in declin economic, supraindatorate, in general, se repliaza catre piata interna pentru a-si regasi „suflul”. Aceasta repliere, bine dramuita, le permite sa-si reconstruiasca ritmul de crestere si, dupa aceea, trecerea catre o politica liberala si deschiderea progresiva a pietelor interne catre exterior. Penetrarea pietelor externe, deschiderea economica totala permite atingerea unui maxim de expansiune ce devine din ce in ce mai conflictuala si, dupa aceea, intr-o a doua etapa, declinul, ce le obliga la supraindatorare.

In acelasi timp, declinul economic al Statelor Unite la scara planetara este o alta mare sursa a dezechilibrelor actuale. Daca in 1950 Statele Unite reprezentau 50% din Economia Planetei, in 2017 Produsul Intern Brut Mondial de aproape 80.000 de miliarde de dolari se repartiza, conform datelor publicate de FMI, intre Uniunea Europeana – 25,6%, SUA – 24,5%, China – 15,2% si Japonia – 5,6%, restul de aproape 30% impartindu-se in mod eterogen intre tari avand economii de dimensiuni foarte diferite. Pentru viitor, declinul relativ al economiei americane pare inevitabil, tot asa cum pare inevitabila si cresterea puterii chineze. In afara de acesti doi poli, cel putin alti doi actori vor mai juca un rol important la scara planetara in urmatorii 10-15 ani: Uniunea Europeana, prin forta sa economica si Rusia, prin forta sa militara, ce are in spate si resurse (naturale si umane) de necontestat. Asadar, replierea actuala a Statelor Unite reflecta o intelegere profunda a acestui fenomen si nu are in spate doar o pura ambitie tranzactionala a lui Donald Trump. Este un demers strategic si economic calculat ce si-a fixat ca obiectiv sa creasca iar magnitudinea la scara planetara a economiei americane. Ramane de vazut daca pariul lui Trump va fi castigator. Aici sunt doua teze… Pe de o parte, avem teza echipelor lui Donald Trump care considera ca economia americana va depasi cresterea actuala de aproximativ 3% / an si va ajunge undeva pana la 4-5% / an. Pe de alta parte, avem teza FMI, ce considera ca economia americana se va indrepta mai degraba catre nivelul sau de crestere potentiala, respectiv 2-2,2% /an. Vom vedea… Deocamdata marile capitaluri continua sa se indrepte catre Statele Unite.

Impactul ciclului economic pe termen lung asupra starii psihice a unei societati este pe masura. Astfel, perioadele de crestere ii fac pe oameni mai increzatori. Viitorul este vazut cu serenitate, sunt lansate proiecte individuale si societale de anvergura, investitii si cheltuieli pe masura. Pe plan politic, societatea accepta mecanismele institutionale democratice si politicile economice liberale. Miscarile culturale si artistice sunt progresiste, punand accentul pe rationalitate si obiectivitate. Lucrurile se schimba insa radical atunci cand vorbim despre descrestere economica. Precaritatea afecteaza in mod durabil moralul populatiei, la care incertitudinile si lipsa sigurantei zilei de maine creeaza stari de neliniste si lipsa de incredere in sine. Pe aceste fond, conceptiile, atitudinile si comportamentele umane au o puternica incarcatura emotionala. Nesimtindu-se bine in pielea sa, individul devine neincrezator fata de ceilalti. Orizontul sau spatio-temporal se restrange considerabil, printr-o repliere catre sine si un refuz de a se angaja pe termen mediu si lung. Contextul politic este astfel marcat de cresterea intolerantei, radicalizarea pozitiilor exprimate si bipolarizarea atitudinilor. Indoiala, lipsa de securitate si neincrederea imping populatia catre alegerea unor valori ce par mai sigure si un lider care isi asuma s-o protejeze. Apar astfel „inamici”, considerati ca fiind responsabili de problemele ce perturba societatea. Sunt momentele in care se dezvolta o parte din sursele razboaielor… Nationalismul, xenofobia, antisemitismul capata forme din ce in ce mai accentuate. Creatorii, artistii se ancoreaza in trecut sau in fictiune. Arta este puternic marcata de dimensiunea emotionala. Preocuparile spiritualiste prevaleaza, iar abordarile materialiste devin marginale. Bisericile joaca un rol „misionar”, iar religia devine din ce in ce mai mistica.

Aceste fenomene sunt ancorate in lumea zilelor noastre si astfel de „turbulente” traim si in Romania, chiar daca tara noastra afiseaza o crestere economica fara precedent. Dimensiunea comportamentelor sociale din Romania este „anticiclica”. Romanii au in momentul de fata comportamente specifice societatilor aflate in perioade de descrestere economica: devin intoleranti, au pozitii din ce in ce mai radicale si atitudini polarizate. Ceea ce traiesc nu-i determina insa sa fie altfel si cheia este dealtfel aici…O parte din explicatii pleaca de la faptul ca, la noi, cresterea economica nu a adus de-a lungul anilor si o crestere semnificativa a nivelului de trai pentru majoritatea populatiei. Lucrurile sunt insa mult mai complexe si necesita comentarii mai ample, pe care le-am dezvoltat deja in alte articole si interventii publice sau le voi dezvolta ulterior. Ar trebui sa ne preocupe insa in momentul de fata faptul ca „telenovelele dambovitene” par sa ignore total pericolele ce pasc Planeta si ca este posibil sa mai curga sange

 

Florin Luca

Chief Economist CEC Bank

Secretar General al Fundatiei Europene Titulescu

Realizator, impreuna cu Canalul ARTE Franta, al emisiunii „Dedesubturile hartilor” difuzata pe B1TV

 

NB: Acest articol a fost publicat in „Ziarul Financiar” in data de 19.11.2018: https://www.zf.ro/opinii/opinie-florin-luca-economistul-sef-al-cec-bank-va-curge-sange-17670552