Zid de pace, turnuri de frăţie. Deceniul deschiderii: 1962–1972

Fundatia Europeana Titulescu alaturi de Asociatia de Drept International si Relatii Internationale a gazduit lansarea cartii „Zid de pace. Turnuri de fratie” scrisa de academicianul Mircea Malita si de Dinu C. Giurescu, istoric.

Ne-am bucurat de prezenta atat a unor membri ai corpului diplomatic cat si a unor tineri cercetatori sau specialisti in domeniu, asa incat Casa Titulescu parca nu reusea sa le ofere tuturor un loc, dar in cele din urma cei mai tineri s-au aliniat precum o garda, langa cei care se regaseau in povestirile autorului si a celor care au sustinut prelegerile: academicianul Dan Berindei, generalul Mihail Ionescu, Gheorghe Lupes, Secretarul executiv al Asociaţiei de Drept Internaţional şi Relaţii Internaţionale , ambasadorul Liviu Bota, ambasador Viorel Budura, ambasador Valeriu Tudor, Ion Calafeteanu, istoric

Asa cum afirma si dl general Mihail Ionescu, „cartea reprezinta o pledoarie a unei lupte de sute de ani pentru a ne pastra identitatea”, cele doua viziuni si moduri de prezentare a lucrurilor care se imbina in carte, cea a diplomatului si cea a istoricului, ne schiteaza politica externa a Romaniei intre 1962-1972, modul in care aceasta a fost facuta ilustrata dintr-o perspectiva subiectiva.

Am vorbit asadar despre o perioada controversata in istoria Romaniei, numita de autor deceniul destinderii in care povestirile experientelor personale au incununat valoarea evenimentului. Dupa cum ne spunea si autorul, Istoria poate fi completata prin istoria orala, nu inlocuita. Istoria povestita are o anumita noblete. Povestea unei experiente istorice poate fi nobila si interesanta, ea poate clarifica multe lucruri nestiute. Putem spune, ca astazi, am completat istoria prin impartasirea experientelor personale, ale unor oameni mari, asadar Casa Titulescu se poate mandri, ca sub acoperisul ei se face istorie.

La finalul dezbaterilor pe marginea cartii, academicianul Mircea Malita declarandu-se privilegiat ca poate sa vorbeasca despre carte, asa cum, in timp cartea va vorbi despre autor si ii va intregi opera, ne-a atras atentia asupra firului istoriei, un fir care nu poate fi rupt…: „Exista un principiu al continuitatii istoriei, principiu enuntat de Nicolae Iorga. Istoria nu poate fi rupta, taiata. Nu se poate rupe firul istoric, deoarece este o incalcare a principiului. Firul nu poate fi taiat, decat cu riscuri foarte mari. Nu se poate crea un vid dintr-o experienta traita. Aceasta eroare comisa si la noi a trebuit indreptata pentru ca s-ar fi platit foarte scump. Nu este o perioada care poate fi pusa la cos, firul trebuia legat pentru ca era nevoia de el. Este o incercare de a spune cum au fost lucrurile si cum pot fi ele interpretate astazi, fara manie si pasiune. Era nevoie de legarea firului pentru a intrezari viitorul.”