Astazi, 24 octombrie, Fundatia Europeana Titulescu a organizat impreuna cu Fundatia Universitara a Marii Negre si Asociatia de Drept International si Relatii Internaţionale un eveniment dedicat implinirii a 50 de ani de la criza rachetelor din Cuba.

50 de ani de la Criza Rachetelor din Marea Caraibilor”, eveniment moderat de E.S domnul Academician Mircea Malita si E.S domnul Ambasador Liviu Bota, in prezenta istoricului american Larry Watts, a generalului Mihail Ionescu, a reprezentantilor Fundatiei Europene Titulescu, istoricul George G. Potra, Directorul Executiv, si domnul Adrian Marius Dobre, Secretarul General, alaturi de nume importante ale comunitatii stiintifice si academice.

Evenimentul aniversar a constituit prin relatarile celor prezenti, dintr-o perspectiva romaneasca, completata cu o viziune americana, a istoricului Larry Watts, zilele fierbinti, „nici macar o saptamana” dupa cum spunea Academicianul Mircea Malita, ale crizei rachetelor din Cuba.

E.S domnul Ambasador Liviu Bota a deschis dezbaterea prin sublinierea rolului delegatiei romane in Consiliul de Securitate ONU, in special datorita faptului ca Romania era membru nepermanent in 1962.

Am ales sa discutam despre criza rachetelor din multe motive, in primul rand pentru ca a marcat un moment cu totul aparte in relatiile internationale post-belice. Pentru prima data, lumea s-a gasit in fata unui real pericol de confruntare intre marile puteri, cu consecintele pe care le putem banui. In al doilea rand, raporturile dintre state dupa aceasta criza s-au schimbat fundamental. Nu in ultimul rand, Romania a avut un rol important in dezbaterile pe aceasta tema, pentru prima data ea s-a distantat de corul statelor Tratatului de la Varsovia prin pozitiile pe care le-a adoptat si declarat fata de aceasta criza”.

Generalul Mihail Ionescu a prezentat elementele de context ale evenimentului din 1962, domnia sa a vorbit despre pozitiile partii sovietice, a celei americane si a celei romane, despre consecintele acestei prime crize dintre puterile ordinii bipolare, dar si despre modul de abordare a problemei nucleare de catre statele comuniste:

„Atat SUA cat si URSS au spus ca revendica victoria. Cazul Cubei din acele imprejurari arata cat de importanti sunt satelitii in configurarea comportamentului hegemonului. Este un lucru deja stiut, dar cazul Cubei ne arata cat de important poate deveni un satelit, sau altul, intr-un anume moment, impingand hegemonul la lucruri pe care nu le-ar face”.

La dezbaterea de astazi au fost prezenti trei importanti membri ai delegatiei romane la Consiliul de Securitate ONU, E.S domnul Academician Mircea Malita, E.S domnul Ambasador Constantin Ene si E.S domnul Ambasador Nicolae Ecobescu, care au relatat despre modul in care a fost perceputa tensiunea din zilele de octombrie ale anului 1962, starea de spirit a delegatiei romane, discutiile care au avut loc in cadrul Consiliului de Securitate, modul de a reactiona al celorlalte delegatii straine si cum a fost formulata pozitia Romaniei fata de aceasta situatie.

E.S domnul Ambasador Nicolae Ecobescu, membru al delegatiei romane in Consiliul de Securitate ONU, fost ambasador al României la ONU si apoi in Grecia, a povestit celor prezenti despre pozitia delegatiei romane, despre desfasurarea discutiilor din cadrul Consiliului de Securitate si a dat citire unor fragmente din stenogramele discutiilor dintre delegatia romana si rusa privind acest eveniment.

Nu am putut trece cu vederea implinirea a 50 de ani, a fost necesar sa ne intrunim si sa facem un schimb de opinii dupa o mare perioada de timp. In anul 1962 s-a introdus un stil de munca in cadrul diplomatiei romane, un stil colectiv, care a fost folosit si in octombrie 1962. Noi am analizat indelung opiniile sovietice, opiniile americane, am lucrat mult timp. Romania nu a avut un rol important, un rol determinant, lucrurile s-au rezolvat la nivel inalt, intre Kennedy si Hrusciov. Dar nu trebuie sa uitam prezenta delegatului roman la semnarea Tratatului Partial si insarcinarile acestuia pentru discutii concrete cu americanii.

Atmosfera din delegatie a fost una calma. Nu s-a intrat in panica. Este un element foarte important. Toata delegatia romana a urmarit toata cuvantarea lui Kennedy din 22 octombrie si s-au stabilit coordonatele. Ne-am exprimat solidaritatea cu Cuba, ne-am legat de americani pe partea juridica dar esential, nu am facut o referire expresa la prezenta rachetelor defensive.”

Istoricul american Larry Watts, autorul cartii Fereste-ma, Doamne, de prieteni, un specialist al istoriei Romaniei din perioada comunista si al relatiilor romano-sovietice, a completat prelegerile ambasadorilor prin sublinierea elementelor de noutate si a singularitatilor cazului roman generate de aceasta criza a rachetelor.

„Romania nu a avut un rol important dar acest eveniment a avut o consecinta importanta in politica romaneasca. Au fost doua singularitati in privinta Romaniei. Pozitia sa a fost singulara in Tratatul de la Varsovia si ea nu a vrut sa creeze o baza nucleara independenta.   

Romania milita pentru dezangajare si dezarmare militara, a fost un caz singular in zona.”

E.S domnul Ambasador Constantin Ene a discutat despre modul in care cele intamplate in 1962 s-au perpetuat in relatiile internationale ulterioare si despre modul in care Romania se prezenta pe plan extern:

„Atunci s-au pus bazele unei relatii duble internationale, una intre marile puteri, foarte putin penetrabila, foarte putin accesibila altor state. Faptul ca la Geneva se discuta dezarmare, era in mare masura o iluzie. Tot ce se intampla cu rezultate se negocia afara, cu angajamentele respective intre state, o echilibristica de care se tinea cont. Intr-un fel sau altul, noi am suportat consecintele acestei intamplari din Cuba, putina ideologie a intrat in calculul celor intamplate. A fost un moment in care, ca tara, a trebuit sa tragem invatamintele, sa luam aminte de ce se intampla in realitate in relatiile internationale, sa nu ne facem iluzii, sa fim pregatiti mereu cu niste parghii la care sa recurgem, cu niste butoane pe care sa le apasam”.

E.S domnul Academician Mircea Malita a vorbit despre importanta crizei rachetelor pentru relatiile internationale, despre pozitia Romaniei, despre evenimentele care au avut loc in cadrul Consiliului de Securitate si despre modul in care a simtit domnia sa desfasurarea acestor evenimente:

„Am povestit istoria ca martor, fara sa spun ca am avut un rol decisiv. Totul a fost din intamplare. 24 octombrie a devenit cea mai grea zi a vietii mele pentru ca am fost trimis la ONU ca sef al delegatiei, in lipsa ministrului. Orice indicatie sau dispozitie incetase, nu primeam niciun ordin de acasa. La inceput am crezut ca va fi o rutina. Apoi am devenit vicepresedinte al Adunarii Generale.

Hrusciov a fost foarte impresionat de argumentele delegatiei romane. Maurer spunea ca nu trebuie sa ne speriem, ca rusii sunt oameni cu cap care nu se vor baga in astfel de aventuri.”

Evenimentul de astazi nu a fost o simpla dezbatere, a fost un schimb de opinii care a completat o imagine deja complexa a crizei rachetelor din Cuba.

(Sursa: Blog Adrian Marius Dobre)