Lansarea volumului ”Muntele catârilor sau Ambasador la Sfântul Munte”

Fundația Europeană Titulescu a organizat lansarea volumului “Muntele catârilor sau Ambasador la Sfântul Munte”, de ambasador Ion Brad. Au vorbit: George G. Potra, director al Fundaţiei Europene Titulescu, ambasador Nicolae Ecobescu şi ambasador Constantin Ghirdă. La lansare a participat și dl. prof. univ. dr. Adrian Năstase, preşedintele Fundaţiei Europene Titulescu.

„Poet în proză, ca şi în versuri, Ion Brad a proiectat cu egală forţă de transfigurare, ca şi de privire în concret, viziunea sa sensibilă şi savantă a unuia din cele mai neobişnuite spectacole cosmice, arhitectonice şi umane, din câte ne oferă planeta noastră sublunară. Vrăjit la puterea a doua, dacă se poate spune, „Muntele acesta vrăjit”, cum îl numeşte autorul, este anexat literaturii noastre printr-o carte menită clasicităţii.” (Şerban Cioculescu, România literară, 4 decembrie 1980)

„Muntele Catârilor este romanul unei autentice descoperiri spirituale (Filosoful intrat într-o lume străină reia obsesiile Scriitorului de la Athos), este totodată romanul unei experienţe umane aspre, istoria unor copii de la Dunăre care de o viaţă trăiesc, ca biblicul Iona, în pântecele schitului de la Sfântul Munte. Prilej pentru Ion Brad de a medita cu fineţe la condiţia omului religios în epoca noastră şi la frustrările istoriei.” (Eugen Simion, Familia, noiembrie 1980)

„Muntele este istoria unei călătorii; dar şi experienţa interioară a unei „conştiinţe călătoare”, în contact cu realitatea „interzisă” a unui spaţiu unde istoria şi sacrul se confundă: Muntele Athos. […] Muntele nu e numai o continuă ispită a încălcării unui prag al initerdicţiei, dar – pentru povestitotul român – şi revelaţia unei mărturii: a rolului istoric imens jucat de-a lungul secolelor de domnitorii români în rezistenţa spitirualităţii ortodoxe faţă cu prijmedia otomană. Suntem aşadar introduşi într-o lume închisă, conservatoare la extrem, păstrându-şi cu gelozie comorile trecutului, descoperite din etapă în etapă, cu surpriză, încântare, înfiorare.” (Mircea Zaciu, Steaua, octombrie 1980)

„Muntele Catârilor mi se pare a fi cel mai important roman al lui Ion Brad. Transfigurare literară a unei experienţe personale, el recuperează strălucit o paradigmă literară şi un topos care nu trebuie să lipsească literaturii noastre. Demersul scriitorului, de recuperare a unui spaţiu sacral, vine în consecuţia unui gând al lui Eliade, care reproşa literaturii române inflaţia satirică şi, subsecvent, deficitul de sacru şi de spiritualitate. Ion Brad reuşeşte să integraze paradigma monahismului ortodox în modernitate.” (Răzvan Voicu, Secvenţe literare contemporane, Ed. „Viitorul românesc”, Bucureşti, 2001).

ION BRAD – Repere biografice

S-a născut la 8 noiembrie 1929, în satul Panada, judeţul Alba. Primul între cei nouă copii ai ţăranului Traian Brad şi ai Corneliei, nascută Barna, originară din satul vecin Iclod. A urmat cursurile Şcolii primare din satul natal, apoi cursurile Liceului de băieţi „Sfântul Vasile cel Mare” din Blaj. În 1952, a absolvit Facultatea de Filolofie a Universităţii din Cluj-Napoca.

1947 – Debutează cu versuri în revista “Gând tineresc” a elevilor din Alba Iulia

1948 – ales preşedinte al „Societăţii de lectură Timotei Cipariu”, cenaclu literar activ timp de aproape 80 de ani

1950-1954 – Redactor al revistei “Almanahul Literar” (devenită „Steaua”), condusă de Miron Radu Paraschivescu şi Geo Dumitrescu. Începe să publice poezii şi la revistele bucureştene “Viaţa Românească” şi “Flacăra”.

1953-1955 – secretar al Filialei din Cluj-Napoca a Uniunii Scriitorilor din România. Stabileşte relaţii apropiate cu marii scriitori Ion Agârbiceanu, Emil Isac, Lucian Blaga, precum şi cu o seamă de scriitori maghiari, Nagy Istvan, Asztalos Istvan, Letay Lajos, Hajdu Gozo, Szasz Ianos, Kanyadi Sandor, Suto Andras ş.a.

1956-1958 – transferat la Bucureşti. Redactor şef al revistei pentru copii “Cravata roşie”

1958 – Exclus din partid şi din UTM sub acuzaţia de “misticism”, “naţionalism” şi introducerea ilegală în ţara a Raportului secret al lui N. Hruşciov la Congresul al XX-lea al PCUS.

1958-1960 – redactor al revistei literare “Luceafărul”.

1960-1962 – redactor cultural la ziarul “Scânteia Tineretului”.

1962-1965 – secretar al Uniunii Scriitorilor din România, alături de Mihai Beniuc, Szemler Ferenc, Pop Simion. Colaborează cu cei mai importanţi scriitori ai timpului: Tudor Arghezi, George Călinescu, Alexandru Philippide, Zaharia Stancu, Eugen Jebeleanu, Marin Preda, Eugen Barbu, Radu Boureanu, Titus Popovici, precum şi cu noua generaţie de poeţi, prozatori şi critici literari: Nichita Stănescu, Cezar Baltag, Ioan Alexandru, Nicolae Breban, Eugen Simion, Nicolae Manolescu.

1965-1966 – redactor-şef adjunct al revistei “Gazeta literară”, condusă de poetul Tiberiu Utan.

1965-1968 – adjunct al şefului Secţiei de Cultură şi Artă a CC al PCR, responsabil cu coordonarea teatrelor, cinematografiei, muzicii, artelor plastice.

1968-1973 – vicepreşedinte al Comitetului de Stat pentru Cultură şi Artă (Minister al Culturii), condus de arhitectul şi diplomatul Pompiliu Macovei.

1972 – supus unor critici severe pentru avizarea favorabilă a filmului “Reconstituirea” şi a spectacolului “Revizorul”, în regia lui Lucian Pintilie.

1984-1990 – director al Teatrului Constantin Nottara”

din 1990 – înfiinţează şi conduce editura “Demiurg”.

Misiuni oficiale in strainatate:

Polonia – 1955, 1964; Italia – 1956, 1966, 1983; URSS şi RSS Moldovenească – 1957, 1964, 1968, 1972; Republica Democrată Germană – 1957, 1970; Cehoslovacia – 1963, 1969; Finlanda – 1968; SUA – 1970; Franţa – 1970; Ungaria- 1965, 1981; Bulgaria – 1961; RPD Coreeană – 1972; Republic Federală a Germaniei – 1983; Belgia- 1983; Olanda – 1983; Marea Britanie –  1983, 1989.

Listă selectivă a operelor sale literare

Volume de poezii: Cu sufletul deschis (1954), Cântecele pământului natal (1956), Cu timpul meu (1958), Mă uit în ochii copiilor (1962), Fântâni si stele (1965), Ecce Tempus (1968), Orga de mesteceni (1970), Zăpezile de acasă (1972), Noapte cu privighetori (1973), Templul din afară (1975), Transilvane cetăţi fără somn (1977), Ora întrebărilor (1979), Războiul cunoaşterii (1979), Cartea zodiilor (1982), Oracole (1987), Rădăcinile cerului (1989), Vase de Tanagra (1993), Icoana nevăzută (1996), Al doilea suflet (2000).

Romane: Descoperirea familiei (1964), Ultimul drum (1975), Raiul răspopiţilor (1978), Muntele catârilor (1980), Leagănul mării (1983), Întâlnire periculoasă (1985), Romanul de familie (1986), Proces în recurs (1988).

Teatru: Audienţă la consul (1977), Nu pot să dorm (1982), Arheologia dragostei (1986).

Scenarii de film (coscenarist): Ultima noapte a singurătăţii (1978) – regizor Virgil Calotescu, Flăcări pe comori (1986) – regizor Nicolae Mărgineanu, Umbrele soarelui – regizor Mircea Veroiu.

Critică literară, evocari: Emil Isac, un tribun al ideilor noi (1972), Monologuri paralele (1998, împreună cu Monica Anton), Ambasador la Atena – 1973-1982, Secvenţele Începutului, volumul I – 2001, Avatarurile Democraţiei, volumul II – 2002, Elogiul nechibzuinţei , volumul III – 2002.