Summit-ul NATO ce a avut loc in perioada 11-12 iulie 2018 la Bruxelles a fost evenimentul euro-atlantic ce a starnit cea mai mare pasiune din partea mass-media si a publicului larg in ultima perioada. Fiind invitat sa particip la o serie de dezbateri importante din cadrul Summit-ului, am avut ocazia sa interactionez cu inalti oficiali NATO[1], șefi de state sau de guverne[2], ministri / parlamentari[3]. In paralel, am avut cateva întâlniri individuale cu înalți demnitari ai NATO / oameni de stat (inclusiv cu Paolo Alli, Presedintele Adunarii Parlamentare a NATO si Joseph Day, Liderul Senatorilor Liberali din Canada), lideri ai unor mari organizatii internationale specializate pe probleme de securitate si mi-am putut exprima public punctul de vedere in legătura cu viitorul Alianței Nord-Atlantice.

Toate aceste intalniri si interactiuni organizate cu multa metoda de Atlantic Council, The German Marshall Fund of the United States, Munich Security Conference, Women in International Security Brussels si Departamentul de Diplomatie Publica al NATO mi-au orientat gandurile catre trei idei majore, pe care le voi dezvolta in cele ce urmeaza:

  1. Diversitatea culturala a tarilor NATO a dat nastere unor noi modele de leadership politic, dar afirmarea valorilor comune este mai importanta ca oricand;
  2. Aliatii accepta sa-si asume costurile asociate noilor amenintari geopolitice;
  3. Viitoarele provocari si proiecte ale Aliantei Nord-Atlantice pot crea multe oportunitati economice pentru Romania.

 

  1. Diversitatea culturala a tarilor NATO a dat nastere unor noi modele de leadership politic, dar afirmarea valorilor comune este mai importanta ca oricand.

Am identificat de-a lungul dezbaterilor la care am participat o dorinta acuta de a pastra coeziunea Aliantei. S-a incurajat foarte mult dialogul si a existat deschidere catre consens,  chiar daca opiniile sunt diferite in ceea ce priveste pericolele cu care se confrunta Alianta. Astfel, Polonia, Tarile Baltice si Romania insista mult asupra pericolului rusesc si asupra necesitatii de a intari capacitatile NATO in regiune. Exista fara indoiala in cadrul Aliantei un “Curent Estic”. Este interesant ca am identificat acest curent si la doua tari ce-si doresc sa adere la NATO: Ucraina si Georgia. Macedonia a fost invitata la negocieri de aderare, iar presedintilor Ucrainei si Georgiei li s-a acordat o atentie protocolara speciala in cadrul Summit-ului.

Turcia, o tara ce asteapta integrarea europeana de zeci de ani, este nemultumita de rolul de tara-tampon pe care-l are intre Orientul Mjlociu si Europa… Aliatii nu vad cu ochi buni achizitia de catre Turcia de echipamente militare rusesti, iar oficialii de la Ankara sustin ca apropierea de Moscova a aparut si ca urmare a faptului ca partenerii sai vestici au fost putin sensibili la revendicarile sale pe linie de Securitate in Orientul Mijlociu, referitoare la integrarea in Uniunea Europeana sau la sustinerea masurilor ce au urmat tentativei de lovitura de stat din 2016. Turcia nu vede dezvoltarea de bune relatii cu o tara ca pe o alternativa la relatiile pe care le-ar avea cu o alta tara. Guvernul de la Ankara doreste o strategie mai explicita a NATO catre Sud, in special in rezolvarea problemelor sale strategice din Orientul Mijlociu / Siria. Cu toate acestea, chiar daca turcii nu par sa fie intelesi de restul aliatilor in legatura cu relatia lor speciala cu Rusia, Americanii considera ca NATO este fara indoiala mai eficient cu Turcia in cadrul Aliantei decat in afara ei.

Germania insista ca dincolo de majorarile bugetare sa fie urmarite si cresterea capacitatilor de interventie, cat si contributiile tarilor membre in cadrul misiunilor operationale ale Aliantei, aratand ca sunt tari ce cheltuie 2% din PIB fara sa faca mare lucru pentru NATO. A atras atentia interventia Ursulei von der Leyen, Ministrul Apararii din Germania. Aratand fermitate si claritate privitoare la modul cum Uniunea Europeana se implica in cadrul NATO si cum Germania se angajeaza sa creasca cheltuielile militare in termeni reali cu 80% pana in 2024, ea a explicat in acelasi timp ca nu trebuie uitat faptul ca tara sa a avut o indelungata perioada de reducere a cheltuielilor militare, ce reprezentau la un moment dat 1,1% din PIB. Initiativele europene pe linie de aparare sunt insa vazute de americani mai degraba ca pe o problema ce sta in exclusivitate pe umerii Europei. Va fi interesant de vazut cum Franta, liderul Uniunii Europene pe linie de aparare, se va pozitiona in noul context. Tinand cont de interesele economice, pentru Romania va fi foarte importanta intelegerea pozitionarii Frantei si Germaniei in cadrul NATO. UE este cel mai mare proiect de pace ce a fost construit vreodata si acest lucru nu trebuie ignorat. NATO a jucat un rol foarte important in securizarea acestui proiect. Faptul ca in cadrul dezbaterilor s-a lansat in public intrebarea “Cine va trai mai mult, Uniunea Europeana sau NATO?” arata insa ca drumul UE in cadrul Aliantei nu este inca total definit.

Diversitatea joaca un rol important in cadrul Aliantei. Exista modalitati de intelegere diferite asupra modului in care trebuie implementate anumite proiecte, dar dorinta de a crea consens a fost vizibila. A fost interesant ca americanii au transmis cu multa claritate participantilor faptul ca Donald Trump nu detine exclusivitatea reprezentarii Statelor Unite in cadrul NATO. Prezenta a doi parlamentari americani la dezbateri (Jeanne Shaheen, Co-Presedinte Democrat al Grupului de Monitorizare NATO si Membru al Comisiei de Politica Externa din Senatul American; Thom Tillis, Co-Presedinte Republican al Grupului de Monitorizare NATO si Membru al Comitetului de Servicii Militare din Senatul American) a intarit ideea ca la nivelul Congresului Statelor Unite se sustine Alianta si ca nu exista schimbari majore in legatura cu orientarile strategice ale NATO. Senatorii americani spun ca ceea ce se reflecta in spatiul media international nu reprezinta punctul de vedere al majoritatii americanilor, care raman atasati de NATO si de orientarile sale. Pentru militarii americani, secolul 20 a fost mai mult reactiv, dar secolul 21 va fi mult mai proactiv in cadrul NATO.

Dar dincolo de toate acestea, s-a vorbit mult despre valori. Iar cel care a animat o discutie pe aceasta tema a fost chiar Justin Trudeau, Prim-Ministrul Canadei. El a aratat determinarea tarilor NATO de a-si apara securitatea indivizibila, libertatea, drepturile omului, democratia si statul de drept. Dar dincolo de aceste declaratii si de carisma indiscutabila a lui Trudeau, am vazut in modul in care acesta interactiona cu sala si cu propria echipa (era acompaniat de Chrystia Freeland, Ministrul de Externe si Harjit Singh Sajjan, Ministrul Apararii Nationale) un om de stat responsabil, pasionat si total decomplexat, deschis catre diversitate. Aratand ca NATO vizează consolidarea și protejarea principiilor democratice, Trudeau a sustinut ca “o lume mai democratică este utila Canadei si intregii lumi”. Aratandu-si increderea totala in NATO, el a aratat nevoia ca tarile Aliantei să răspundă populismului cu mesaje raționale, pozitive si cu mai multa procupare pentru saracia ce exista in lume.

Uitandu-ma la Presedintele Frantei Emmanuel Macron, la Premierul Canadei Justin Trudeau sau la Katrin Jakobsdottir, Prim-Ministrul Islandei, imi intaresc convingerea ca omul politic trist, rigid si arogant este pe cale de disparitie. Apare o noua generatie de oameni politici mult mai comunicativa, ancorata in realitati si preocupata de rolul social pe care trebuie sa-l joace la nivel national si international. Securitatea este un instrument pentru sustinerea acestor cauze. Va fi insa esential modul in care aceasta noua generatie de lideri politici va intelege ca valorile nu reprezinta ceea ce spunem sau scriem… Ele se sprijina in primul rand pe comportamente, pe ceea ce facem in fiecare zi.

Imaginea noastra la NATO este in general buna. Cu siguranta ca rolul jucat de militarii romani in zonele de conflict unde trupele NATO sunt prezente, cat si respectarea angajamentului de a aloca 2% din PIB Bugetului de Aparare si modernizarii echipamentelor au contat foarte mult. Cred insa ca Romania trebuie sa depaseasca acest prag psihologic de “bun elev” si sa-si afirme mai mult adeziunea la NATO prin apararea propriilor interese.

  1. Aliatii accepta sa-si asume costurile asociate noilor amenintari geopolitice.

Aflandu-se intr-un moment de dezbateri aprinse, Alianta a reusit totusi sa clarifice modul in care va face fata provocarilor unei lumi impredictibile si rapid schimbatoare (inclusiv nevoia de a tine piept si de a dialoga cu o China si o Rusie avansate din punct de vedere militar, de a proiecta stabilitate la frontiere si de a indeparta amenintarile generate de terorism sau state agresive), acceptand noile realitati geopolitice si asumandu-si costurile asociate.  Pentru aceasta, Aliatii au nevoie de fonduri si capacitati suplimentare si distribuite in mod diferit. Potrivit statisticilor furnizate de mai multe surse, cifrele vorbesc de la sine: Statele Unite ale Americii reprezinta 46% din PIB-ul Aliantei si sustin aproximativ 68% din cheltuielile totale cu apararea. Distribuirea echitabila a eforturilor membrilor si incurajarea Aliatilor sa respecte angajamentele asumate prin Acordul de Investitii in Aparare din 2014 au devenit prioritati majore. Acordul de Investitii in Aparare isi doreste sa inverseze tendinta de scadere a bugetelor, sa exploateze cat mai eficient fondurile Aliatilor si sa distribuie intr-un mod echitabil costurile si responsabilitatile in randul membrilor. Inca din anul 2006, tarile NATO au fost de acord sa investeasca 2% din PIB in aparare. Dar investitiile sunt doar o parte din imaginea globala. In consecinta, Aliatii au adaugat obiectivului de buget de aparare de 2% din PIB al statelor membre si obligatia de a cheltui 20% din respectivele sume pentru achizitia de echipamente majore pana in 2024. Achizitia de echipamente majore, inclusiv programele de cercetare si dezvoltare aferente, este factorul ce contribuie la consolidarea capacitatilor NATO. La acest moment o parte din Aliati, printre care si Romania, indeplinesc aceste cerinte. Este important sa se imbunatateasca calitatea cheltuielilor si prin punerea accentului pe formarea resurselor umane si finantarea capacitatilor operationale pentru a maximiza si eficientiza capabilitatile fortelor aliate. Va fi necesar insa ca membrii Aliantei sa fie atenti ca tehnologia sa nu le rapeasca cea mai pretioasa valoare ce trebuie s-o apere: Libertatea. In plus, fiecare stat membru trebuie sa continue sa se implice activ in mentinerea capacitatilor NATO necesare pentru apararea colectiva si pentru proiectarea stabilitatii – inclusiv operatiuni de gestionare a situatiilor de criza si misiuni de pregatire.

  1. Viitoarele provocari si proiecte ale Aliantei Nord-Atlantice pot crea multe oportunitati economice pentru Romania.

Consolidarea masurilor de descurajare prin eficientizarea vitezei de reactie si a capacitatii de interventie a fortelor conventionale sau nucleare NATO sunt prioritati ce intra intr-o noua dinamica. La Summitul de la Bruxelles, Aliatii s-au declarat satisfacuti de progresele realizate. Desi adoptarea unei noi strategii nucleare este o provocare politica serioasa, Grupul de Planificare Nucleara al NATO incearca sa avanseze cat mai mult si in aceasta directie. NATO trebuie sa fie pe de alta parte capabila sa comande operatiuni simultane pe fondul unor conflicte internationale de anvergura si sa opereze eficient in toate mediile (aer, apa, teren, spatiu, spatiu cibernetic, informatii). Vor fi luate in continuare masuri pentru ameliorarea legislatiei tarilor membre, a capacitatilor de comanda si control si cresterea capacitatilor de transport.  S-a recunoscut nevoia de a dezvolta si mai mult infrastructura din Europa. Aliatii s-au angajat sa-si dezvolte capacitatile de proiectare a fortelor si echipamentelor, in cadrul perimetrului Aliantei si dincolo de granitele sale, prin ameliorarea mobilitatii militare pe uscat, in aer si pe mare, dar nu mai tarziu de 2024. De aceea, pana la sfarsitul anului 2018, vor trebui identificate caile principale si alternative de transport. Aici este marea oportunitate pentru Romania. Oficialii nostri trebuie sa negocieze in cadrul NATO constructia de autostrazi, aeroporturi, cat si ameliorarea capacitatilor logistice ale porturilor maritime si fluviale sau de cai ferate prin crearea de sinergii cu proiectele de infrastructura civile de care Romania are atata nevoie.

Sediul Central al Diviziei Nord-Est isi va atinge intreaga capacitate operationala pana in luna Decembrie 2018, iar Brigada multinationala din Romania va primi pe langa misiunile de training / antrenamente ale trupelor de uscat ale Aliatilor si rolul de pivot de descurajare in regiune. Aliaţii au acceptat propunerea României privind găzduirea unui comandament terestru. Ramane de vazut ce inseamna concret acest lucru.

Securitatea cibernetica devine vitala. Elementele fundamentale ale fortelor conventionale non-nucleare trebuie sa fie radical imbunatatite, inclusiv prin integrarea mai eficienta a noilor tehnologii cibernetice. NATO va continua să se adapteze la noul context al amenințării cibernetice, ce este influentat de actori statali si nestatali. Pentru actiunile hibride s-a luat in calcul posibilitatea de reactie ca in cadrul unui atac armat. Se va înființa un Centru Operational Cyberspace în Belgia pentru a asigura coordonarea activității operaționale a NATO în aceasta arie de activitate. Romania este bine vazuta in ceea ce priveste capabilitatile sale din acest domeniu, iar prezenta Ambasadorului Sorin Ducaru la dezbaterile de la Summit referitoare la securitatea cibernetica nu a fost intamplatoare. Securitatea cibernetica este unul din putinele domenii unde tara noastra ar putea sa joace in cadrul NATO un rol mai mare decat i le permit economia, armata sau diplomatia sa.

Politica strategica a NATO vizeaza, de asemenea, o comunicare mai buna cu Rusia. NATO declara ca nu caută confruntare și nu reprezintă nicio amenințare pentru Rusia. Tarile NATO raman deschise unui dialog periodic, concentrat și semnificativ cu o Rusie dispusă să dialogheze pe baze de reciprocitate în vederea evitării neînțelegerilor și a escaladării tensiunilor,  pentru creșterea transparenței și predictibilității. Parteneriatul dintre NATO și Rusia, bazat pe respectarea dreptului internațional și a angajamentelor, inclusiv așa cum se reflectă în Actul Fondator NATO-Rusia și în Declarația de la Roma au o valoare strategică pentru Aliati. Singura conditie pe care NATO o pune este ca principiile dupa care functioneaza Alianta sa fie respectate. Aceasta face ca Rusia este vazuta in momentul de fata mai degraba ca un competitor si nu ca un inamic, detaliu ce nu a scapat observatorilor. In acelasi timp, analisti militari americani recunosc ca nu exista nicio sansa ca Rusia sa dea Crimeea inapoi Ucrainei. In ciuda declaratiilor oficiale, opiniile tarilor NATO fata de aceste teme sunt destul de diferite. Se vorbeste in schimb foarte putin despre China sau despre o potentiala alianta ruso-chineza ce ar fi foarte greu de suportat de partenerii euro-atlantici.

NATO s-a implicat, de asemenea, intr-o serie de actiuni pentru a asigura stabilitatea pe Flancul Sudic. Astfel, Alianta Nord-Atlantica va trebui sa isi intensifice actiunile in ceea ce priveste abordarea conceptuala, politica si militara a problemelor din zona Mediteraneana / MENA. Va fi crucial sa existe o abordare integrata a acestei probleme, iar Regiunea Mediteraneana va trebui sa fie convinsa sa adopte politicile si bunele practici ale NATO. Statele membre au insa o perceptie diferita asupra amenintarilor venind dinspre sud. In acest context, la Summit-ul de la Bruxelles oficialii NATO au venit cu o abordare mai coerentă asupra Orientului Mijlociu și a Africii de Nord. Extinderea pana in 2024 a misiunii din Afganistan, crearea unitatii de training in Irak si operationalizarea Hub-ului Fortelor NATO apartinand Flancului Sudic cu sediul la Napoli sunt cateva exemple concrete ale acestei noi orientari. Expertiza pe care o are Romania in tarile Orientului Mijlociu si in Zona Mediteraneana ar putea face din tara noastra un vector diplomatic de anvergura in cadrul NATO. Acompanierea acestor initiative diplomatice de proiecte de afaceri in care romanii au un cuvant greu de spus (in special in industria petroliera si securitatea cibernetica) ne-ar deschide portile pietelor externe pe care din pacate le penetram destul de greu in ultima perioada.

Cooperarea intre NATO si Uniunea Europeana in domeniul dezvoltarii capabilitatilor militare va fi cruciala pe viitor. Dar statele europene raman sisteme diferite, in ciuda integrariiAceasta realitate isi spune cuvantul asupra capacitatii lor de a agrea obiective strategice comune si slabeste cooperarea in materie de aparare, politici comune si industrii producatoare de echipamente militare, creandu-se astfel multiple redundante. Nici chiar existenta OCCAR (Organizatia de Cooperare Interguvernamentala Europeana pe linie de Armament) nu a imbunatatit simtitor situatia, pentru ca exista o competitie intre marii producatori de armament americani si OCCAR, pe de o parte, si intre industriile de aparare ale unor state membre ale Uniunii Europene, pe de alta parte. Tendinta Washington de a-i lasa pe europeni sa isi asume o mai mare responsabilitate in propria regiune poate favoriza cooperarea intra-europeana in domeniul apararii. In acelasi timp, rolul SUA pe pietele de armament globale pune presiune pe industriile de aparare europene cu care intra in competitie. Lansarea de curand a proiectului primului avion de lupta european este un prim pas inainte.

Uniunea Europeana este un actor si partener din ce in ce mai important al NATO in domeniul apararii si al diplomatieiiar parteneriatul strategic NATO-UE intarit prin Summit-ul de la Bruxelles va fi esential in gestionarea relatiilor transatlantice. Consolidarea cooperarii anglo-franceze in domeniul capacitatilor militare si al achizitiilor, cat si pasul facut de fostul presedinte francez Francois Hollande catre consolidarea integrarii industriale franco-germane in domeniul spatial demonstreaza importanta initiativelor bilaterale si rolul central al Frantei in politica de aparare europeana. Acest lucru nu este simplu de realizat la nivelul Uniunii Europene, pentru ca actorii nationali au continuat sa isi asume rolurile in aparare mai ales pe plan bilateral si regional, fara a-si orienta cooperarea militara si industriala intr-un cadru institutional al UE.

Va trebui apoi sa trecem la activarea « diplomatiei contractelor » prin :

  • sprijinirea proactiva a Frantei si Germaniei la constituirea unei industrii de aparare si a unei armate europene comune intr-o logica de complementaritate fata de rolul nostru in NATO. O astfel de initiativa ne-ar permite sa revigoram o parte din industria de aparare, ce este in momentul de fata « pe butuci », sa iesim din negura unei « Europe cu doua viteze » si sa rezolvam problema Schengen (DA, cred ca aceasta initiativa ne va permite sa rezolvam problema Schengen.);
  • demararea unui dialog deschis cu Statele Unite ce ne-ar da posibilitatea ca in schimbul achizitiilor de catre Romania a echipamentelor militare din SUA, sa negociem investitii americane in industria romana de aparare, infrastructura si invatamant / cercetare, sa avem intr-un mod transparent, pragmatic si responsabil si parteneriate militare mai ample in cadrul Uniunii Europene si, nu in ultimul rand, sa ne asumam, in cadrul NATO, pozitii de dialog si negociere a unor proiecte strategice cu Rusia, China sau Japonia, statut ce este rezervat in momentul de fata doar reprezentantilor Marilor Puteri.

Aceste demersuri ne-ar permite sa accentuam rolul nostru politic in cadrul NATO prin asumarea pilotarii unor proiecte majore ale Aliantei in zona Marii Negre. Din acest punct de vedere, primul pas ar fi sa vedem cum am putea adauga langa actualul scut de securitate, ce are o orientare militara, un « scut al securitatii capitalului », ce ar fi mult mai profitabil pentru toti actorii care exista sau apar in zona Marii Negre. Este nevoie sa construim aici mari proiecte internationale de business impreuna cu alte natiuni din Uniunea Europeana, americani, rusi, chinezi, japonezi, turci …, in sectoare economice precum energia, infrastructura, invatamantul, cercetarea sau sanatatea… Cred ca Romania ar putea initia si sustine impreuna cu Statele Unite si Uniunea Europeana astfel de proiecte politico-economice comune, construite intre parti care in momentul de fata se situeaza pe pozitii divergente, precum tarile NATO si Rusia. Astfel de initiative ar avea un impact pozitiv asupra obiectivului Aliantei Nord-Atlantice de a mentine pacea in regiune.

In concluzie, asa precum in celebra piesa a lui Shakespeare, s-a facut mult zgomot pentru nimic in mass media in legatura cu Summit-ul NATO de la Bruxelles. Rezultatele dezbaterilor, deciziile si angajamentele  au aratat ca Alianta Nord-Atlantica este la fel de puternica, iar proiectele sale pe termen mediu si lung sunt chiar si mai ambitioase. Depinde de noi cum vom sti sa le valorificam pentru a crea valoare in cadrul Aliantei si a promova interesele Romaniei.

 

Florin Luca

Secretar General al Fundatiei Europene Titulescu

 

NB : Acest articol a fost publicat in data de 18 iulie 2018 in « Ziarul Financiar » : http://www.zf.ro/opinii/cum-s-a-decis-la-summit-ul-nato-de-la-bruxelles-adaptarea-la-o-noua-lume-si-ce-are-de-facut-romania-17360051 .

Fotografiile ilustreaza momente in care:

– imi prezentam in fata unui public de aproximativ 300 de persoane opiniile legate de viitorul si valorile NATO, cat si de modul in care acestea trebuie intelese (foto 1);

– terminam o intalnire individuala cu Paolo Alli, Presedintele Adunarii Parlamentare a NATO si Joseph Day, Liderul Senatorilor Liberali din Canada (foto 2);

– participam la dezbaterea cu Justin Trudeau, Prim-Ministrul Canadei (foto 3).

[1] Jens Stoltenberg, Secretarul General al NATO; Paolo Alli, Presedintele Adunarii Parlamentare a NATO; Rose Gottemoeller, Prim-Adjunct al Secretarului General NATO ; Tacan Ildem, Adjunct al Secretarului General NATO responsabil de Diplomatia Publica; Alejandro Alvargonzález, Adjunct al Secretarului General NATO responsabil de Relatii Politice si de Securitate.

[2] Justin Trudeau, Prim-Ministrul Canadei; Katrin Jakobsdottir, Prim-Ministrul Islandei; Giorgi Margvelashvili, Presedintele Georgiei; Petro Poroshenko, Presedintele Ucrainei; Zoran Zaev, Prim-Ministrul Macedoniei.

[3] Ursula von der Leyen, Ministrul Apararii din Germania; Chrystia Freeland, Ministrul de Externe al Canadei; Harjit Singh Sajjan, Ministrul Apararii Canadei; Mevlüt Çavuşoğlu, Ministrul de Externe al Turciei; Jacek Czaputowicz, Ministrul de Externe al Poloniei; Joseph Day, Liderul Senatorilor Liberali din Canada; Jeanne Shaheen, Co-Presedinte Democrat al Grupului de Monitorizare NATO si Membru al Comisiei de Politica Externa din Senatul American; Thom Tillis, Co-Presedinte Republican al Grupului de Monitorizare NATO si Membru al Comitetului de Servicii Militare din Senatul American.