Regulamentele Organice au reprezentat pentru Moldova şi Muntenia, pe de o parte, începutul modernizării societăţii, fiind totodată un pas important spre realizarea unităţii administrative, iar prin prevederile asemănătoare, au pregătit terenul unirii lor; pe de altă parte, Regulamentele au asigurat puterea politică şi economică a marii boierimi precum şi protectoratul Rusiei.

Inspirându-se din gândirea politică occidentală, autorii Regulamentelor au introdus separarea puterilor în stat: puterea legislativă era reprezentată de o Adunare obştească, aleasă pe cinci ani, în care ponderea revenea marii boierimi; Adunării îi revenea inițiativa şi redactarea legilor, prezentate apoi domnitorului. Acesta era ales pe viaţă de o Adunare obştească extraordinară, cuprinzând alături de boieri şi reprezentanţi ai burgheziei în formare. Puterea judecătorească era alcătuită dintr-o reţea de tribunale judeţene, urmată la nivel superior de un divan. Regulamentele Organice au abolit pedeapsa cu moartea şi au introdus procurorul şi avocatul.

O schimbare importantă a fost realizată în domeniul fiscalităţii, sistemul atât de apăsător al dărilor directe şi indirecte fiind înlocuit cu impozitul unic. Reglementarea riguroasă a cuantumului dărilor a făcut posibilă întocmirea bugetului de stat. Pus la adăpost de o fiscalitate anarhică, ţăranul a fost supus însă unei exploatări mai aspre: creşterea rentei în muncă; în principiu, Regulamentele menţineau cele 12 zile de clacă pe an dar, prin generalizarea şi precizarea normei zilnice de muncă (nartul) au multiplicat acest număr. Au fost lichidate vămile interne. Armata a fost refăcută, şcolile organizate pe o bază naţională iar arhivele sunt pentru prima oară reglementate.

Epoca regulamentară a dus la intensificarea relaţiilor cu Occidentul, în primul rând cu civilizaţia şi cultura franceză prin frecventele călătorii de agrement sau de studii ale boierilor români la Paris, literatura, teatrul şi presa franceză pătrunzând astfel, masiv, în Principatele dunărene.