Fundația Europeană Titulescu omagiază memoria Omului, Diplomatului și Cărturarului de excepție Ambasadorul Constantin VLAD (8.09. 1926-20.05. 2021)

 Adăugam rândurile datorate lui Șerban Cionoff, ziarist și publicist, mereu alături de FET:
     «Un magistru al cunoașterii și al practicii diplomatice, Profesorul Constantin Vlad
     Ne-a părăsit, discret și demn așa cum a trăit și a lucrat, profesorul universitar doctor Constantin Vlad, prestigioasă personalitate a mediului diplomatic și universitar. „Ne-a părăsit”’ este doar un fel de a spune, pentru că asemenea oameni nu ne părăsesc niciodată, ei rămânând în conștiința noastră prin creația lor și prin devotamentul lor admirabil pentru afirmarea României ca o prezență activă în cunoașterea și în practica diplomatică. Este definitoriu, emblematic pentru evaluarea contribuției profesorului Constantin Vlad în domeniul politologiei și în cel al relațiilor internaționale această profesiune de credință pe care o aflăm în Cuvântul înainte la prima ediție a cărții sale de referință Diplomația secolului XX’, apărută în anul  2006 sub egida Fundației Europene Titulescu: „Ani, apoi decenii de-a rândul am urmărit evenimentele ce se petreceau pe marea scenă a lumii, de atâtea ori derutante. După ce am citit câte ceva din Hans Morgenthau, am început să judec aranjamentele făcute la lumina zilei și să surprind din manifestări aparent banale conținutul și sensul celor stabilite departe de ochii publicului”. Și, ceva mai departe: „Mă revolta nonșalanța, cinismul cu care mari protagoniști ai politicii mondiale își prezentau interesele egoiste drept cerințe ale <> , frecvența cu care statele mici și mijlocii erau silite, sub presiunea celor puternici, să adopte poziții care,pe fond, la contrazicea interesele și năzuințele”.
     Nu este câtuși de puțin întâmplător faptul că profesorul și diplomatul Constantin Vlad aparține acelei generații care a știut și a reușit să valorifice circumstanțele acelei perioade de relativă, dar reală deschidere politică și culturală din anii 60-70 ai secolului trecut, așa încât să ofere României șansa unei afirmări prestigioase în Europa și în lume. Astfel, în perioada iunie 1973-august 1975, Constantin Vlad a făcut parte din două delegați ale țării noastre la Conferința pentru Securitate și Cooperare în Europa (CSCE) pe care Domnia-sa a definit-o ca fiind „moment de vârf și tentativă de instituționalizare a destinderii”. Se cuvine, de asemenea, remarcat faptul că, datorită abilității și priceperii unor oameni de o înaltă ținută științifică și morală, precum Constantin Vlad, chiar și după ce funestele Teze din iulie 1971 își produceau efectele păgubitoare, diplomația românească și-a păstrat o anumită independență față de deciziile partidului unic. În acest fel, a fost posibil ca, în anul 1972, Constantin Vlad să conducă prima delegație a oamenilor de știință români din sfera disciplinelor științei sociale care a vizitat Statele Unite, încheind cu partenerul american IREA un program complex de cooperare. După cum, la începutul anilor ‘70,  profesorul Constantin Vlad a coordonat un proiect privind modelele de securitate și cooperare în Europa, care s-a bucurat de apreciere în mediile de specialitate. Aceleași alese abilități diplomatice definitorii personalității profesorului Constantin Vlad au fost cele care au asigurat valoare și recunoaștere mandatelor sale de ambasador al României în Finlanda, ulterior în Japonia și în Australia, despre care va reține semnificative experiențe în cărțile sale.
     În anii care au urmat Revoluției din decembrie 1989, mai precis după încheierea activității sale în diplomație, Constantin Vlad și-a reluat activitatea didactică împărtășind din bogata sa experiența diplomatică și științifică tinerelor generații. În același timp, Constantin Vlad a fost printre principalii susținători și promotori ai constituirii Fundației Europene Titulescu, alături de tânărul șef al diplomației române, Adrian Năstase, ca și de alte personalități ale lumii științifice și diplomatice românești. Mai mult, de-a lungul celor trei decenii de activitate neîntreruptă a Fundației, Constantin Vlad a fost o prezență activă, catalizatoare a unui mare număr de dezbateri în cadrul cărora analizele sale aplicate, substanțiale au adus un plus de valoare și au stimulat fructuoase schimburi de idei.
     Acestea ar fi doar câteva date definitorii ale acestei personalități de referință a teoriei și practicii diplomatice românești care este și va rămâne profesorul Constantin Vlad pentru toți cei care l-au cunoscut și s-au bucurat de înțelepciunea și de alesele sale sfaturi și sugestii. Privilegiați ai sorții între care, cu toată modestia, aș spune că mă număr și eu, atâta vreme cât, cu 55 de ani în urmă, în aprilie 1966, am debutat în paginile săptămânalului „Contemporanul” (seria George Ivașcu) fiind încurajat de către profesorul Constantin Vlad, unul dintre redactorii șefi adjuncți ai revistei.

Acestea au fost cele câteva modeste notații pe care m-am simțit dator sufletește să le încredințez publicării acum, când Omul, Diplomatul și Cărturarul de excepție Constantin Vlad pășește pragul dintre lumi. Rămânând, însă, în Pantheonul culturii și civilizației românești, acolo unde îi este locul pe deplin meritat.»