Eveniment editorial la Casa Titulescu – Lansarea volumelor “România – Supravieţuire şi afirmare prin diplomaţie în anii Războiului Rece”

Miercuri, 18 septembrie 2013, orele 11:00, Fundaţia Europeană Titulescu a organizat lansarea lucrării România – Supravieţuire şi afirmare prin diplomaţie în anii Războiului Rece (vol. II şi II), coordonator ambasador Nicolae Ecobescu. Alături de domnia-sa, au rostit alocuţiuni dl. ambasador Sergiu Celac, dl. g-ral lt. Teodor Frunzetti, rectorul Universităţii Naţionale de Apărare “Carol I”, dl. ambasador Constantin Vlad, dl. Larry Watts, membru AOŞR, şi dl. George G. Potra, directorul FET, membru AOŞR.

Cele două volume reunesc 48 de studii, articole şi comunicări semnate de 35 de autori. Printre aceștia, se numără diplomați de carieră, cercetători în domeniul istoriei şi al științelor politice, personalități ale lumii academice şi universitare din România. În elaborarea analizelor, autorii au recurs la documente aflate în Arhivele Naţionale ale României, Arhiva Ministerului Afacerilor Externe, precum şi în arhive şi lucrări apărute în străinătate.

 

“România a resimţit mai mult decât alte state europene rigorile Războiului Rece.

Fructificând o experienţă istorică, România a apelat inteligent la diplomaţie, la fel ca altădată, pentru a supravieţui şi a se afirma.

Eliberaţi de constrângeri de ordin politic sau ideologic, încercăm astăzi o abordare corectă şi o evaluare realistă a experienţei de patru decenii, trăite cu riscuri majore.

Au cooperat la acest proiect ştiinţific – pe care îl considerăm necesar şi curajos – diplomaţi, istorici, militari, politologi, cercetători cu mare experienţă şi autoritate profesională autentice.

Cele 48 de contribuţii din acest volum realizează o radiografie cuprinzătoare a unei epoci de o complexitate şi de o tensiune fără precedent în istoria naţională, infirmând clişee de abordare şi evaluare de dinainte şi de după ’89.

Parcurgerea acestor articole şi studii evidenţiază realitatea că românii au suportat ocupaţia străină, dar că nu au renunţat niciodată la aspiraţia de libertate, independenţă şi suveranitate.

Cei ce acuză in globo şi fără discernământ liderii politici din anii ’40 şi ’50 şi de după aceea, de pactizare cu ocupantul temporar şi adversarul permanent, o fac din vinovată ignoranţă sau din condiţionare partizană.

Paginile acestei lucrări fixează esenţialul drumului parcurs de diplomaţia românească: România captivă (cap. I); Sensul opoziţiei faţă de URSS (cap. II); Sensul politicii de independenţă (cap. III); Implicarea în marile crize ale Războiului Rece (cap. IV); Apropierea de Occident (cap. V).

Filmul articolelor şi studiilor aduce în prim-plan direcţii obiective, idei, acţiuni, iniţiative, soluţii sau eşecuri, crize care ne-au implicat nedorit, voci care ne-au condamnat sau care ne-au susţinut în drumul spre regăsirea adevăratei noastre vocaţii.

Documentat, cu rigoare, autorii pun în valoare realitatea că Declaraţia de independenţă din aprilie 1964 a însemnat definirea unei strategii generale, cu valoare pe termen lung.

Politica externă a României a fost consecvent orientată spre toate orizonturile, fiind formulată la Bucureşti, în conformitate cu interesele imediate şi de perspectivă ale ţării.

Activitatea diplomaţiei româneşti, dedicată slujirii interesului naţional, a înregistrat o efervescenţă fără precedent, desfăşurându-se cu performanţe notabile la toate azimuturile, în cele mai variate forme şi modalităţi de manifestare.” (Nicolae Ecobescu)